Economia Chinei este, în prezent, în faţa unei noi faze de reformă, după o perioadă de peste 30 de ani. În 2013, reforma a fost un cuvânt cheie menţionat în repetate rânduri, iar 2014 este considerat începutul unei reforme aprofundate şi complexe.

Mulţi experţi cred că reforma structurii economice este extrem de importantă în următoarea perioadă, iar problema esenţială a acesteia este ajustarea relaţiilor dintre piaţă şi guvern, mai precis, piaţa să joace un rol decisiv în partajarea resurselor. La Conferinţa centrală consacrată problemelor economice, liderii chinezi au întocmit principiul de „dezvoltare pe baza stabilităţii" pentru programul economic din anul 2014, care vizează menţinerea continuităţii şi stabilităţii politicilor economice, stimulând energia pieţii. Un cercetător chinez spune:

"Eu cred că principiul este unul dintre cele mai importante ghiduri pentru anul în curs, scopul acestuia fiind asigurarea unui ritm de creştere în jurul a 7% şi, totodată, punerea bazei pentru o creştere îndelungată. În al doilea rând, acesta a subliniat metoda de reformare şi măsurile de îmbunătăţire a macro-controlului, care sunt esenţiale. Metoda de reformare înseamnă că vom folosi mijloacele care sunt în legătură cu piaţa, nu cele administrative."

Academia de Ştiinţe Sociale din China a prevăzut în Cartea Albastră a Economiei, o rată de creştere de 7,7% pentru anul 2013, egală cu cea din anul 2012, iar pentru 2014 un ritm de creştere de 7,5%, deoarece mediul intern şi extern s-a schimbat în mod evident, în ultimii doi ani. Pe de o parte, economia mondială a intrat în stadiul de ajustare, pe de altă parte, dezvoltarea economică a Chinei a început să fie afectată de creşterea costurilor resurselor umane şi de mediul natural, intrând în faza de creştere modestă. Despre un ritm de creştere potrivit pentru China, preşedintele companiei de robotică Xinsong, Qu Daoqui, spune:

"Eu cred că între 7 – 7,5% este mai practic. O rată prea scăzută ar afecta în mod negativ dezvoltarea economică sau potenţialul acesteia. Dar un ritm prea mare nu ne-ar ajuta să ajungem mai rapid nicăieri, pentru că avem prea multe probleme de rezolvat, nişte probleme istorice, rămase din trecut."

De fapt, industria secundară a Chinei s-a apropiat de punctul culminant, după 30 de ani de dezvoltare. Resursele umane şi materiale se mişcă spre industria terţiară, care are sectorul serviciilor în centru. Însă productivitatea muncii în acest sector este mult mai scăzută decât cea din industria manufacturieră, fapt ce a determinat scăderea productivităţii muncii în general în China şi, ulterior, scăderea ratei creşterii Produsului Intern Brut. Cartea Albastră prevede o tendinţă continuă de scădere în intervalul 2011 – 2030, de la 7,8% la 5,4%.