Presa japonză şi-a exprimat în ultimii ani îngrijorarea privind expansiunea militară a Chinei, pe fondul continuării divergenţelor între cele două ţări legate de Insulele Diaoyu. În fapt, darea în exploatare a portavionului chinez e o măsură a capacităţii economice prezente a Chinei, politica acesteia privind apărare naţională rămănând în continuare defensivă, cu scopul de a apăra suveranitatea şi integritatea teritorială a ţării. În ultimul secol,domeniile economice ce susţin apărarea naţională au urmat un parcurs diferit în cele două ţări, dar ţinând cont de particularitatea domeniului, există şi similitudini.

Cheltuielile în domeniul apărării naţionale arată capacitatea investiţională a unei ţări. Cheltuielile sunt exprimate, de obicei, în capacitatea absolută şi în cea relativă. Cea absolută este limitată de cererile strategice de securitate şi puterea economică a ţării în cauză, mai ales de către cel de-al doilea factor, pe timp de pace. Sub acest aspect, Japonia s-a menţinut mai bine de un deceniu pe locul doi în lume, după Statele Unite, referitor la cheltuielile militare, poziţie favorizată de potenţialul de a doua entitate economică la nivel global. În 2009, Japonia a cheltuit 46,9 miliarde dolari americani în domeniu, iar în 2011, suma a ajuns la 59,3 miliarde USD.

Odată cu dezvoltarea Chinei, şi apropierea capacităţii economice a statului chinez de cea a Japoniei, situaţia a început să se schimbe. În 2008, China ocupă pentru prima dată locul al doilea ca şi capacitate de investiţie în sectorul apărării naţionale, cu o sumă de 84,9 miliarde dolari americani.

Capacitatea relativă e reprezentativă în privinţa adevăratului potenţial al unei ţări în domeniul apărării naţionale, reflectând, totodată, gradul de coordonare între construcţia în domeniu şi dezvoltarea economică a întregii ţări. În urma Războiului Rece, ponderea medie a cheltuielilor militare din Produsul Intern Brut a fost de 2,6% la nivel mondial. Japonia nu ar fi trebuit să cheltuiască mai mult de 1% din PIB, conform prevederilor stipulate la încheierea celui de al doilea Război Mondial. Japonia a respectat, în general, aceste prevederi, cu excepţia perioadei 1987 – 1989. Acum cheltuielile militare nipone ocupă 6% din bugetul guvernamental.