"Cea mai mare contradicţie este înregistrată în regiunea nordică a Chinei, mai ales în zonele bazinelor Fluviului Galben, Fluviului Huaihe şi altor fluvii care se varsă în Marea Bohai. Pe o parte, în aceste zone se înregistrează un ritm relativ înalt de dezvoltare economică, continuă procesul de industrializare şi urbanizare şi cererea resurselor de apă este în creştere. Pe de altă parte, aceste zone sunt grânare, prin tradiţie. Agricultura ocupă o mare pondere în economie. Consumul apei în agricultură este, de asemenea, foarte important. În viitor, distribuirea apei între diferite sectoare economice va fi o problemă care va trebui abordată cu seriozitate".

Guvernul chinez a început, cu doi ani în urmă, aplicarea celui mai strict sistem de administrare a resurselor de apă, însă, ameliorarea mediului apei este lentă. În acest domeniu, poluarea reprezintă ameninţarea cea mai mare. Potrivit datelor publicate de Ministerul Apelor, în anul 2011, în China, volumul total al evacuărilor de apă reziduală a ajuns la 80,7 miliarde tone. Locurile de origine ale apei potabile utilizate în mediul urban şi rural se confruntă cu o poluare a mediului. În prezent, peste 100 milioane de locuitori din mediul rural chinez nu beneficiază de apă curată.

Având în vedere această situaţie, Shi Minjun a arătat că încadrarea indicelui de gestionare a resurselor de apă în sistemul de apreciere complexă a dezvoltării economice şi sociale, instituirea şi perfecţionarea sistemului de monitorizare şi control al resurselor de apă, vor contribui eficient la creşterea randamentului de utilizare a apei. Concomitent, este necesar să fie stabilite regiuni cu funcţii diferite ale apei, să fie adoptate politici diferite pentru acestea, astfel încât să fie întărită concepţia de ocrotire a resurselor de apă în întreaga ţară.

"În unele zone din ţară sunt locuri de origine ale apei care trebuie să fie protejate. Aceste zone îşi asumă anumite responsabilităţi şi trebuie să obţină unele recompense. Prin stabilirea unor mecanisme, trebuie să încurajăm diferite regiuni să participe la acţiunile de creştere a calităţii mediului apei. Pe de altă parte, sunt necesare şi unele măsuri de constrângere. După stabilirea statutului acestora, diferite regiuni trebuie să îşi îndeplinească cu stricteţe atribuţiile, să nu încalce regulamentele şi normele de domeniu. De asemenea, trebuie intensificate eforturile de supraveghere şi control".