Cuplul Yang Lijun şi Chi Xiaowei locuiesc în satul, Xianghongwu. Cu câţiva ani în urmă, sătuiţi de condiţiile economice dificile din sat, cei doi au plecat să muncească la Beijing pentru un trai mai bun. S-au reîntors în ţinutul lor natal în 2006. Când au văzut schimbările petrecute aici, au hotărât să rămână în ţinutul natal. În prezent, prin muncă asiduă, şi-au cumpărat un apartament cum nici nu visau, de peste 200 de metri pătraţi, şi şi-au trimis copilul la şcoală în oraşul cel mai apropiat de casă.

„În 2005, am plecat la Beijing unde am stat mai bine de un an. Am muncit zi şi noapte pentru a putea câştiga ceva mai mult, ca la întoarcerea acasă să avem o mică agoniseală pentru a porni o afacere. Acum, trăim în condiţii mult mai bune. Soţul meu se ocupă cu transportul, iar eu am deschis o frizerie. Putem spune că facem mici afaceri."

Problema asistenţei medicale şi a întreţinerii la bătrâneţe a fost o adevărată obsesie vreme îndelungată, pentru cei mai mulţi dintre ţărani. Pentru ca sătenii să poată avea o viaţă mai liniştită, e esenţial să funcţioneze un sistem bine pus la punct al asigurărilor sociale .

Wang Shuxiang, are peste 70 de ani şi este din satul Xianfeng Baiwu, prefectura Wangkui. Bătrânul a muncit din greu în agricultură toată viaţa şi spune că ceea ce a făcut pentru săteni guvernul în ultimii ani i-au depăşit toate aşteptările. În 2005, pentru reducerea decalajului dintre veniturile locuitorilor din mediul urban şi ale celor din mediul rural şi pentru reducerea poverii ţăranilor, guvernul chinez a anulat taxele şi impozitele agricole şi a început să acorde subvenţii ţăranilor pentru culturile de cereale.Wang Shuxiang spune că aceste măsuri au adus beneficii reale tuturor sătenilor.