Tian Shulan, un alt specialist, a condus o echipă de lucru care s-a deplasat în repetate rânduri în mediul rural pentru a face consiliere psihologică cu aceşti copii. După părerea sa, veriga-cheie în rezolvarea acestor probleme e reunirea familiei.

„Dacă mamele găsesc în oraşe locuri de muncă, angajatorii trebuie să le creeze condiţii pentru rezolvarea situaţiei familiale şi să le ajute să găsească grădiniţe pentru copii în apropiere sau să le îndrume să solicite ajutor de la forţele sociale şi de la autorităţile din cartierele în care locuiesc."

Părinţii care şi-au găsit de lucru în oraşe, nu şi-au lăsat cu uşurinţă copiii în satul natal aflat la mii de kilometri depărtare. N-au avut încotro. Costul vieţii în oraşe este foarte ridicat pentru ei. Oricum poartă deja povara întreţinerii întregii familii. Şi chiar dacă ar aduce copiii cu ei în oraşe, au siguranţa că îi vor putea trimite într-o şcoală din oraş? Însă există o veste bună pentru ei! Probabil că viaţa în oraşe va rămâne la fel de scumpă, dar uşile şcolilor se deschid încetul cu încetul copiilor muncitorilor-ţărani. Ministrul adjunct al Învăţământului din China, Lu Xin a spus că de câţiva ani li s-a cerut şcolilor să primească gratuit copiii lucrătorilor proveniţi din zone rurale.

„Vorbim despre o decizie oficială publicată în 2003. În anul 2012 toţi copiii din astfel de familii vor fi cuprinşi în serviciul asigurărilor finanţate de la bugetul de stat."

De fapt aceşti părinţi, indiferent că trăiesc la sat sau în oraş, toţi îşi doresc o viaţă mai bună şi perspective pentru copiii lor. Această dorinţă e ceea ce defineşte China, să se facă tot ce e posibil pentru ca poporul chinez să aibă o viaţă mai fericită şi un viitor sigur pentru urmaşi.