A fost odată un prefect de judeţ care, om mediocru fiind, se afişa drept un erudit cu har de artă. Deşi habar nu avea de arte frumoase, el se lăuda totuşi că e un mare pictor. O dată prefectul a desenat un tigru şi, plin de sine, a atârnat tabloul pe perete. Tocmai în acest moment a venit un slujbaş. Prefectul îl întrebă:

- Ce crezi că am desenat?

Slujbaşul, tare priceput în a-l linguşi pe stăpân, deşi a văzut că ceea ce a desenat prefectul seamănă mai mult cu o pisică, totuşi a început să-l laude:

- Minunat! Minunat! Tigrul acesta parcă prinde viaţă.

Aceste cuvinte îi merseră direct la inima prefectului, care hotărî imediat să-i dea drept cadou 10 monede de argint.

A doua zi, trecu pe la cancelaria prefectului un alt slujbaj, care fu întrebat ca şi pe primul. Dar, acesta era un băiat cinstit, la care ce-i în guşă şi-n căpuşă. Aşa că îi răspunse prefectului:

- Ce aţi desenat e o pisică, stăpâne luminate.

Prefectul se enervă foarte de ceea ce i-a fost dat să audă. Speriat, slujbaşul îndrăzni să mai adauge:

- Am spus adevărul adevărat, stăpâne!

- Obraznicule! Cum ai îndrăznit să spui tigrului desenat de mine pisica? zise prefectul şi porunci altor slujbaşi să-i dea bietului băiat 40 de bici.

In a treia zi, prefectul îi puse şi celui de-al 3-lea slujbaş aceeaşi întrebare.

Acesta, medită puţin şi zise:

- Stăpâne, nu îndrăznesc să spun.

- De ce nu îndrăzneşti? De cine te temi?

- De domnia voastră, stăpâne.

- Atunci,de cine mă tem ca prefect de judeţ?

- Domnia voastră vă temeţi de împărat.

- Dar, împăratul, de cine se teme?

- De Cerul.

- Dar de cine se teme Cerul?

- De norul.

- Dar norul?

- De vânt.

- Dar vântul, de cine se teme?

- De zid.

- Dar zidul?

- De şobolan.

- Dar şobolanul?

- Şobolanul nu se teme de nimic decât de ceea ce aţi desenat, stăpâne!

Auzind acest răspuns, prefectul fu gata să leşine de atâta furie ce l-a cuprins.