Cântecul anei lui manole
la zid
la zid
între ziduri
mai eşti acolo ană
înzidită
mai ţii cu sufletul
biserica precum
fecioara maria
odinioară
pruncul
aud
ascult
aud
cum bate inima ta
bam
bam
bam
aidoma bronzului turnat în clopotul
mânăstirii
sau răsună oare pădurea de prea multe
frunze
sau bate oare prea tare inima lui
isus
la zid
la zid
între ziduri
mai eşti acolo manole
cum ai putut să-ţi zideşti
viaţa și
speranța
între piatră şi credinţă
cum ai putut să-ţi zideşti
iubirea
pentru totdeauna
şi să trăieşti până la adânci
bătrâneţi
şi să nu mori de moarte albastră
zidiți
înzidiți
sortiți
înzidiți
muriți
înzidiți
vedeţi zidurilor
acum lacrimile anei
chiar curg
şi din suferinţa lor
s-a născut un râu
care-a spart stânca
care-a-nmuiat pământul
care-a deschis calea
până la dunărea cea mare
vedeţi voi viii venind
lacrimile anei
care oricând pot fi copilul
purtat de ea în
pântece
da'
copilul anei s-a născut
în zid
înzidit
da' copilu' ei este şi el
zidit
între cărămizi şi pietre şi var
de sute și sute de ani
căci
vă spun eu
acum și aici ascult
şi inima lui
a copilului
bătând odată cu clopotele
bătând cu rugăciunile
bătând
cutremurând temeliile
mânăstirii
cutremurând
nopțile
în zid
în zid
între ziduri
][ 
