Dar oamenii pe care i-ai întâlnit şi pe care i-ai intervievat？

Am întânit foarte multe gazde la toate popasurile noastre, practic am fost primiţi foarte frumos de gazdele din locurile respective, care ne-au tratat cu foarte mare ospitalitate şi cu foarte mare interes de a transmite telespectatorilor din România informaţii cât mai cuprinzătoare despre locurile cu pricina. Am făcut şi câteva interviuri, am făcut interviuri inclusiv cu reprezentanţii Radio China Internaţional, deci am vorbit cu colegul vostru Dan Tomozei care mi-a spus câteva idei din perspectiva unui român care trăieşte, iată, de mai mulţi ani în China, deci are o percepţie foarte precisă asupra acestei ţări, din perspeciva unui român care se află în contact cu realităţile Chinei. Am avut apoi contacte cu reprezentanţi din zona ştiinţei şi a tehnologiei, cu directorul unei şcoli de arte din Beijing, apoi am avut ocazia să cunoaştem la Tianjin un om de afaceri chinez care se ocupă cu importul de vinuri româneşti în China, ceea ce mi s-a părut foarte drăguţ. A fost, aşa, un dialog într-o românească aproape bună. Toate aceste interviuri pe care le-am făcut au fost precum sarea şi piperul în reportajul nostru filmat despre Beijing şi mi-a confirmat o dată în plus ce drăguţi sunt chinezii şi cât de dornici sunt ei în a primi oaspeţi şi în a-i face să se simtă bine.

În acest proiect al tău ai colaborat cu colegii mei chinezi din redacţia de limba româna a Radio China Internaţional. Cum a decurs munca alături de ei？

Un singur cuvânt, fantastic. Sunt nişte oameni deosebiţi. Îmi pare rău că nu am apucat să cunosc toată echipa. Am fost însoţiţi, în fiecare zi, de câte un reprezentat al redacţiei voastre, care pe lângă faptul că ne-a impresionat prin limba română vorbită perfect, s-au purtat foarte prieteneşte, foarte deschis, încât aveam senzaţia că ne cunoaştem de o viaţă şi nu din dimineaţa respectivă când venea la hotel ca să preia echipa noastră. Oameni foarte drăguţi, foarte bine pregătiţi, deci nici nu ştiu dacă un ghid turistic de la o asociaţie de turism s-ar fi descurcat mai bine decât cei care ne-au însoţit. Am fost cum s-ar zice în familie şi vreau să le mulţumesc pe această cale colegilor care ne-au însoţit şi care sper că au avut bucuria să se regăsească şi în imaginile pe care noi le-am difuzat în cadrul filmului nostru, pentru că au fost în permanenţă, pas cu pas, alături de noi, şi au apărut şi în diverse secvenţe din filmul nostru.