Am rugat-o pe Kerry să ne vorbească puţin şi despre munca pe care o face cu aceşti copii minunaţi. "Copiii sunt sinceri. Ei vorbesc mereu şi gestionează chiar şi surprizele pe care le pregătesc. Uneori, când le povestesc piesa, ei nu se pot reţine şi participă la rolurile din piesă. De exemplu, am jucat rolul unui lup care vrea să mănânce puii de găină. Ei au sărit imediat să protejeze puii. Toate aceste gesturi vin din iniţiativa lor proprie. Toţi copiii intră imediat în roluri. Desigur, ei au nevoie să înveţe să colaboreze în interpretarea unui rol. În piese, nu există distanţe între noi, nici de limbaj, nici de limbă, nici de ţară. Ne înţelegem perfect. Eu nu sunt profesoara lor, ci doar un rol care îi conduce să joace." Activitatea organizată de grădiniţă a continuat, apoi, cu un scurt spectacol al micuţilor între 3 şi 4 ani. Apariţia lor pe scenă a fost o adevărată încântare pentru noi.

"Profesoara: Copiii mei, începe melodia ... Mama mea este cea mai bună, a ajuns acasă de la serviciu. A lucrat întreaga zi şi este atât de obosită. Mamă, mamă, vă rog să vă aşezaţi. Vă rog să beţi un pahar de ceai. Aş vrea să vă sărut. Aş vrea să vă sărut. Mama mea este cea mai bună!"

A fost un moment emoţionant. Copiii ne-au cucerit imediat cu drăgălăşenia şi frumuseţea lor. Am citit entuziasmul şi în privirile directorului Teatrului pentru Copii şi Tineret din Târgu-Mureş, Gabriel Cadariu, prezent la forumul de la Beijing. El a declarat pentru Radio China Internaţional că este încântat de metodele folosite de profesorii de la această grădiniţă. "A fost foarte emoţionant, abordează cu metode atât de simple şi de deschise care sunt survenite din zona teatrului, elemente de teatru, într-un mod foarte personal şi care practic ajută la dezvoltarea personalităţii copiilor, ceea ce este încântător. Şi la noi cred că ar fi bine să se introducă un pic mai îndrăzneţ toată povestea asta, aşa că o să împărtăşesc ce-am văzut aici. Şi realmente, e emoţionant. Şi copii frumoşi ca peste tot, care se bucură de viaţă. Ceea ce e admirabil.

Cum este în România, cum sunt pregătiţi copiii acolo, ce diferenţe aţi simţit?

Nu cred că sunt mari diferenţe, dar că cu atât de mult curaj cu cât au abordat cei de aici, cred că e bine să ne împărtăşim acelaşi tip de emoţie şi de prezenţă în raport cu copiii. Nu ştiu ce se întâmplă exact în toată reţeaua educaţională din această zonă, de această vârstă, nici aici în China, nici în România, dar exemplele bune cred că trebuie împărtăşite şi preluate, duse mai departe, ceea ce cred că este şi şansa acestei întâlniri, de a promova şi ici şi colo lucruri care ne fac viaţa mai frumoasă.

Cum a fost la forum?

Absolut constructiv. E un nivel la care, eu, personal, nu am mai participat şi sunt chiar onorat să fiu în această grupă de lucru, de discuţii, pe o platformă de cooperare între Europa Centrală şi de Est, ţări 16 reprezentate aici şi China, care este într-o cu totul altă cultură, dar care promovează aceleaşi valori pe care le împărtăşim şi noi şi aici este locul de întâlnire al artelor în raport cu dialogul dintre arte şi oameni, spre binele artiştilor şi a publicului spectator de diverse tipuri de spectacole pe care îl oferă artele."

Directoarea grădiniţei, He Jie ne-a povestit că şi-a dorit să creeze aici un loc plin de iubire, în care micuţii să-şi dezvolte cât mai bine caracterul."Am lucrat în domeniul învăţământului mai bine de 20 de ani. Misiunea mea este de a-i învăţa pe copii şi de a creşte împreună cu ei. Înainte de a deschide grădiniţa, m-am gândit că aceasta trebuie să fie un loc plin de iubire. Din punctul meu de vedere, caracterul unei persoane trebuie să fie nucleul învăţământului. Pornind de aici, mi-am propus ca micuţii să înveţe un caracter în fiecare lună. De exemplu, luna trecută, copiii au învăţat caracterul a accepta. Luna aceasta, vor învăţa caracterul responsabilitate. În luna în care va fi Ziua Recunoştinţei, vom învăţa caracterul pentru recunoştinţă. De asemenea, vom învăţa caracterele pentru fermitate şi tenacitate atunci când grădiniţa va organiza jocuri sportive. Sau vom spune copiilor basme pe aceeaşi temă. Sau îi vom învăţa cântece sau vor face desene pe aceeaşi temă. Cred că acesta este sufletul grădiniţei. Avem şi cursuri de limba engleză, de dans şi jocuri sportive. Probabil aţi observat o anumită diferenţă între copiii de aici şi alţii. Asta pentru că ne dorim să fim Laiyi al lor, cel care a confecţionat băieţelul de lemn din piesă. Copiii din grădiniţă sunt înconjuraţi de iubire, de aceea se simt în siguranţă. I-aţi văzut cum, chiar în faţa atâtor invitaţi, ei au dorit să se manifeste. Grădiniţa noastră a fost deschisă nu demult timp şi este o iniţiativă privată. Încetul cu încetul, tot mai mulţi părinţi doresc să-şi trimită copiii aici. Micuţilor le place grădiniţa. Atunci când unul dintre ei este bolnav şi stă acasă, spune mereu că-i este dor de profesorii de aici sau că vrea să mănânce ruladă de carne de la grădiniţă."

După spectacol, i-am întrebat pe micii artişti cum se simt în această grădiniţă. Ei ne-au spus că le plac toate activităţile pe care le fac şi că profesorii şi educatorii sunt foarte buni şi răbdători cu ei.