Marea artistă a vorbit invitaţilor chinezi şi români prezenţi la Institutul Cultural Român din Beijing despre tradiţiile estetice în tapiseria românească şi rolul acesteia în epoca modernă. „Ca tehnică, se realizează în două moduri, în războiul de ţesut orizontal sau în războiul de ţesut vertical. Tapiseria în România foloseşte cele două tehnici, şi orizontal şi vertical, este inspirată din arta tradiţională, din scoarţa românească. Se inspiră, depinde de zonă. În zona oltenească este covorul oltenesc cu motive cu păsări, în zona moldovenească este covorul moldovenesc cu motive florale, îndeosebi trandafirul. Zona transilvană se remarcă prin geometria riguroasă, iar Maramureşul prin explozia de culoare. Astăzi, artiştii încearcă tot felul de experimente, ca să atragă atenţia celor cu bani, să-i intereseze, să achiziţioneze aceste opere, pentru că această artă implică un consum material şi spiritual din partea artistului deosebit de mare, deosebit de costisitoare este. De exemplu, la Academia de Belle Arte, la secţia de design unde se învaţă arta tapiseriei, s-a practicat experimentul ţeserii firului de iarbă uscat. Foarte interesant experiment, dar pe parcurs s-a dovedit că are multe inconveniente, încarcă foarte mult praf, este foarte greu de întreţinut şi foarte greu de manevrat. În ceea ce priveşte specificul artei mele, am folosit tehnica aceasta clasică, orizontală, chiar cele două lucrări din preajma noastră sunt în tehnică orizontală şi tehnica verticală. În ceea ce priveşte obţinerea culorilor, folosesc căile naturale, străvechi, prin fierberea frunzelor. De exemplu, fierb frunza de nuc şi obţin un verde spre cachi, fierb frunza de gutui, frunze de ceapă sau alte frunze . Veniţi în atelierul meu şi descoperim. Motivele sunt împrumutate de la scoarţele ţesute de bunica mea, de mama mea, cărora le mulţumesc foarte mult şi de această dată. Sigur, pe parcurs au suferit metamorfoze şi au evoluat, încât tapiseriile mele au inspiraţie, la ora actuală, din opera lui Mihai Eminescu, avem acolo Ce te legeni, avem Luceafărul. Apoi din opera lui Lucian Blaga, din opera lui Nichita Stănescu şi unele sunt chiar închinate, avem Omagiu lui Constantin Brâncuşi. Constituie coperta unei cărţi a soţului meu, Omagiu lui Brâncuşi şi Omagiu lui Nicolae Titulescu, un diplomat."

Marele traducător chinez, Xu Wende a venit la vernisajul expoziţiei pentru a o revedea pe artistă, dar şi pe soţul acesteia, Ion Andreiţă, de care îl leagă o veche prietenie. „M-au impresionat foarte mult. Dacă îmi daţi voie să citez o vorbă de Enescu. Enescu a spus aşa – Ceea ce este important în artă e să vibrezi tu însăţi şi să-i faci şi pe alţii să vibreze. Aşa a fost simţirea mea, după ce am ascultat discursul. Extraordinar. E o artă şi modernă şi impresionistă. România a dăruit lumii mulţi artişti mari, Enescu, Grigorescu şi mulţi alţii. Sadoveanu, Arghezi, în specialităţile lor sunt maeştri. De pildă, Enescu e cunoscut în toată lumea. Dânsul este şi compozitor şi violonist şi pianist şi şef de orchestră. Când era mic, era copil minune, dar el a spus - 70 la sută muncă, numai 30 la sută talent şi a muncit foarte mult."