Domnule Boştinaru, putem spune să suteţi un bun cunoscător al cooperărilor parlamentare Europa – China, al construcţiei relaţiilor bilaterale în noul format generat de Agenda 2020. Care sunt principalele etape, principalele evenimente care oferă o imagine de consolidare a relaţiilor dintre cele două părţi?

Anticipasem cumva această întrebare a dumneavoastră. Cred că în momentul de faţă, Uniunea Europeană şi China sunt angajate într-un dialog şi o cooperare nu doar dorite ci şi necesare, pentru a se atinge obiective convenite în Agenda 2020. Mă refer, pe deoparte, la cooperarea în domeniul schimbărilor climatice. Inclusiv la summitul care urmează să fie organizat la fârşitul lunii iulile, la Bruxelles, şi la care va participa premierul chinez, se vor discuta aspecte referitoare la cooperarea privitoare la schimbările climatice, energie, şi la modul în care cei doi importanţi actori globali pot determina un deznodământ necesar, dar imperios pozitiv pentru ca umanitatea în general să poată preveni efecte şi mai grave ale deteriorării climei şi condiţiilor de viaţă pe planetă, cu atât mai mult cu cât noi eurodeputaţii am luat act de efortul substanţial pe care China îl face în direcţia aceasta, inclusiv în investiţii gigantice în energii regenerabile, iar aceste eforturi sunt cunoscute pe plan internaţional, inclusiv de studii prestigioase.

Un al doilea element care găseşte cele două părţi într-un mecanism de cooperare şi coordonare este Conferinţa de la Addis Abeba privitoare la dezvoltare. Interlocutorii chinezi, fără excepţie, au exprimat disponibilitatea de a coopera cu Uniunea Europeană pentru a realiza un document final al conferinţei şi mai ales acţiuni care să permită să se stabilizeze situaţia internaţională, inclusiv prin concentrarea mai substanţială şi coordonarea eforturilor în cadrul programelor internaţionale de dezvoltare destinate lumii în curs de dezvoltare.

Nu în ultimul rând, şi poate acesta este elementul de noutate care a fost menţiona de ambele părţi, pe deoparte planul strategic de investiţii Junker, iar pe de altă parte, „One belt, one road", programul ambiţios lansat de China, sunt compatibile şi sunt complementare, iar discuţiile pe care le-am avut cu interlocutorii chinezi au menţionat nevoia dar şi dorinţa celor două părţi de a coopera pentru a face compatibilă punerea împreună a resurselor, dar şi a proiectelor, în aşa fel încât să reuşim nu doar o mai bună relaţie economică şi de conectivitate între Asia şi Uniunea Europeană, dar şi o contribuţie strategică la stabilizare şi asigurarea creşterii economice, ameliorarea condiţiilor de viaţă în toate statele prin care aceste ambiţioase proiecte urmează să treacă.