Pe dealurile districtului Haidian, din Nord-vestul Beijingului, protejat de o vegetaţie consistentă, Templul Norului azuriu a fost construit începând cu anul 1331, în perioada dinastiei Yuan, când a purtat numele "Mănăstirea Norului azuriu". Numai că, după ce a fost extinsă şi renovată sub împăraţii Zhengde şi Tianqi ai dinastiei Ming, apoi sub împăratul Qianlong al dinastiei Qing, a ajuns să ocupe o suprafaţă de 44 de hectare şi a fost ridicată la nivel de templu. Chiar şi după căderea ultimei dinastii, Templul Norului azuriu a continuat să fie apreciat şi protejat de forţele revoluţionare, motiv pentru care, la intrarea în templu, a fost amenajată o sală dedicată lui Sun Yat-sen, unde sunt expuse scrieri orginale şi cărţi ale acestuia. Apoi, în anul 1957, pentru valoarea s-a culturală, a devenit primul templu intrat sub protecţia autorităţilor guvernamentale din Beijing.

Construit pe pantele abrupte ale dealurilor de Vest, vizitarea templului se face într-o permanentă ascensiune. Am lăsat în urmă zgomotul urban, aglomeraţia de la poartă, pentru a parcurge succesiv cele şase terase, fiecare fiind curţi interioare care adăpostesc valori de patrimoniu. Aleea principală, pavată în binecunoscutul stil imperial, te conduce spre tărâmul norilor, asigurând o necesară etapă iniţiatică. Prima dintre acestea se face vizitând sanctuarul celor 508 arhaţi, statuete din lemn aurit, fiecare reprezentând imaginile vieţii pământeşti: blândeţea, bunacuviinţă, bucuria, enervarea, tinereţea, bătrâneţea, frumuseţea, urâţenia … într-o expoziţie uimitoare. Aveam să aflu că "arhat" este reprezentarea unei fiinţe umane care a atins starea de nirvana, aşa încât nu mai este obligată să reia ciclul vieţii prin reîncarnare.

Parcurgerea culoarelor lungi, slab luminate, având de-a stânga şi de-a dreapta statuetele, te face să păşeşti cu grijă, să vorbeşti şoptit sau chiar să renunţi la dialogurile fireşti, de permanentă surprindere. Cine ar dori să tulbure liniştea călugărilor care sunt aici încă din 1748? Sala arhaţilor a fost construită în timpul dinastiei Ming având ca model Templul Jingci din Hangzhou, din sudul Chinei. Din totalul celor 508 statui, 500 au aceeaşi dimensiune, 7 sunt de dimensiuni mari, postate la intersecţia culoarelor, pentru ca numai una să aibă dimensiuni mici. Legendele spun că este reprezentarea unui călugăr, pe nume Ji Gong, ajuns mult mai târziu în Templul Norului azuriu şi căruia i-a fost imposibil să îşi găsească un loc printre nemuritori.