Cine a auzit de China ştie cel puţin două lucruri esenţiale: orez şi Marele Zid. Infinitezimal de puţin, dar definitoriu. Bobul de orez - mic, Marele Zid - uriaş. După mai multe vizite la Badaling - cea mai cunoscută porţiune din cei peste 6.352 de kilometri de construcţie, şi la Mutianyu - locul în care am putut observa în detaliu modul de construcţie, am înţeles că din filozofia chinezilor de azi a merge pe zid este similar cu convingerea că eşti un om puternic. De asta nu trebuie să te surprindă dacă vezi părinţi alături de copii aflaţi la primii paşi, însă făcuţi pe cel mai impresionat şi mai mare proiect al lumii.

Din capitala Beijing poţi ajunge uşor la cinci porţiuni ale Marelui Zid, două dintre acestea fiind cele mai cunoscute, mai bine întreţinute şi conservate. Distanţele până la zid de 70 de kilometri sunt ridicol de mici ţinând cont de suprafaţa întregului stat, iar posibilităţile de a ajunge la el sunt practic nelimitate. Aproape la fiecare 20 de minute pleacă şi vin autocare cu câte şase locuri pe rând, adevărate depozite umane.