În luna octombrie 2011 aţi fost prezent, alături de ministrul Economiei Ion Ariton, la masa rotundă româno-chineză pe energie şi infrastructură, organizată la Ambasada României. De dată recentă, China Huadian Engineering s-a impus ca partener la termo-centrala de la Rovinari. Este primul mare investitor chinez care intră pe piaţa românească, în ultimii 20 de ani. Care sunt motivele pentru care relaţiile economice de parteneriat de mare anvergură sunt prezente mai ales la nivel de intenţie şi care sunt proiectele de viitor aflate în negociere de care aveţi cunoştinţă?

Cred că putem să subliniem aici trei puncte. În primul rând faptul că, în ultimii douăzeci şi ceva de ani, realităţile economice din România şi din China au suferit transformări în ritmuri fără precedent în istoria ambelor popoare. Dimensiunea, amploarea şi domeniile în care au avut loc aceste schimbări sunt diferite, fără îndoială, fiecare cu specificul său. Însă, în ansamblu, schimbările au fost foarte - foarte mari. Al doilea lucru este că aceste schimbări au generat o reaşezare a raporturilor economice în primul rând, au generat de asemenea un proces complex şi laborios de reînvăţare a regulilor de desfăşurare a cooperării economice. Atât companiile româneşti cât şi partenerii chinezi au trebuit să intre într-o altă logică de lucru în materie de cooperare economică. Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, precedată de aderarea Chinei la Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), au fost de asemenea modificări în reglementările care vizau relaţiile economice şi cooperarea economică. Al treilea lucru este, şi acesta este şi un obiectiv pe care îl avem împreună cu partenerii chinezi, este vorba de cunoaşterea mai bună, mai profundă şi mai cuprinzătoare a ceea ce se întâmplă în economia României, respectiv în economia Chinei. Poate să pară puţin ciudat. Toată lumea vorbeşte despre ceea ce se întâmplă în economia Chinei, respectiv criza din Europa, criza din România, toată lumea ştie ... Nu e aşa, din punctul de vedere al oamenilor de afaceri, din punctul de vedere al investiţiilor. Investiţiile nu se fac pe ştiri de ziar. Investiţiile se fac pe cunoaşterea datelor concrete şi furnizate de experţi. Aşadar, ce trebuie să facem ca să trecem de la intenţii, la fapte. Şi aş începe chiar cu exemplul pe care l-aţi dat dumneavoastră. Este de fapt vorba de o licitaţie la care au participat partenerii chinezi pentru care s-au calificat. Urmează partea a doua, negocierile şi deschiderea proiectului, parcurgerea celorlalte etape. Este într-adevăr un motiv de bucurie pentru noi. Pentru că volumul investiţiei este considerabil. După cunoaşterea mea, cu rezerva unei eventuale corecturi ulterioare, în momentul de faţă vorbim de cel mai mare proiect în domeniul energetic dintr-o ţară din Uniunea Europeană din partea ei centrală. Cred că nici în alte state membre nu există o investiţie, în acest domeniu, de asemenea nivel. Deci, suntem nişte pionieri. Am spus că încep de aici pentru că, în interpretarea noastră, câştigarea de către compania chineză a licitaţiei semnifică în primul rând capacitatea pe care o are un partener chinez de a veni cu tehnologie, cu ingineria financiară, cu sprijinul de expertiză la nivelul solicitat în Uniunea Europeană, deci este un partener puternic. Al doilea este ceea ce spuneam mai devreme şi anume că fiecare a trebuit să înveţe noile reguli. Aş dori să fac doar o scurtă remarcă. Anul acesta, la Forumul de la Davos, unul dintre subiectele foarte dezbătute a fost modul în care companiile chineze se globalizează. Şi observaţia pe care a făcut-o unul dintre participanţi, director general al OMC, a fost evoluţia rapidă a modului, a gradului de învăţare a regulilor din economiile dezvoltate la nivelul companiilor chineze. Este un lucru pe care noi îl salutăm, îl apreciem foarte mult. Aşa ajung la al treilea punct şi anume că, în aprecierea noastră, companiile chineze, partenerii şi prietenii noştri din China, trebuie să manifeste mai mult insistenţă în a urmări ceea ce vor să facă. Exemplu pe care îl am la îndemână sunt discuţiile pe care le avem, de multă vreme, în legătură cu înfiinţarea unei instituţii bancare în România, o filială a unei bănci chineze, o sucursală. Deja avem în domeniul comercial peste patru miliarde, valoarea schimburilor reciproce. La nivelul Chinei nu este foarte mult, fără îndoială, dar este cel mai mare volum de schimburi din istoria noastră. Mai ales dacă vom trece la concretizarea proiectului de care spuneaţi, în aprecierea noastră este foarte potrivită înfiinţarea unei bănci. Aş dori să amintesc că la începutul anilor '90 exista o dezbatere în forurile economice din România şi nu numai: vin firmele şi pe urmă vin băncile sau vin băncile ca pe urmă firmele să găsească acolo sprijinul bancar. Un fel de oul şi găina în domeniu. Istoria României din acea perioadă a urmărit ambele încercări. Dar, una dintre istoriile care au avut cel mai mare succes a fost cea a unei bănci olandeze care a venit mai întâi în România după care investiţiile olandeze au explodat. Şi cred că este un exemplu care trebuie studiat.