Printre primele lucruri descoperite de când trăiesc în China s-a numărat contactul permanent, legătura strânsă între majoritatea activităţilor şi preocupărilor oamenilor cu natura, cu ciclul anotimpurilor, zilelor, orelor. Şi cu cât m-am apropiat de oamenii simpli, cu precădere cei trecuţi de prima jumătate a vieţii, am descoperit o parte din motivaţiile care îi fac pe chinezi, pe asiatici în general, să nu îşi arate vârsta biologică prin trăsăturile fizice. O legătură de acest fel, om - natură, am descoperit-o ajungând la Mormintele Imperiale Ming. O revenire acolo de unde, în toate culturile lumii, pornim pentru a ne întoarce, închizând cercul ritual al vieţii.

După o călătorie cu autocarul şi apoi cu un microbuz, am ajuns la muntele TianShou, districtul Changping, aflat la 50 de kilometri în nordul Beijingului. Am mers mânat de curiozitate şi lipsit de prea multe informaţii privind direcţia, bazându-mă pe instinctul de orientare. Cum se întâmplă mereu, am ajuns la destinaţie chiar în faţa celui mai vechi şi mai mare mormânt imperial din cele 13, mormântul Changling. Pe câteva sute de hectare au fost construite adevărate temple pentru a păstra veşnică memoria a 13 împăraţi, dar şi a 23 de împărătese şi a unei concubine. De diferite dimensiuni, mormintele păstrează aceeaşi arhitectură, fiind amplasate pe direcţia Est, Nord, Vest, fiecare având la orizont vârful unui munte.