Bună seara, stimaţi ascultători!

Bun găsit la o nouă ediţie a rubricii "Poşta redacţiei". La microfon, Xiao Zhigang.

Recent am realizat un interviu telefonic cu o parte din membrii Clubului ascultătorilor Radio China Internaţional în limba română din lume, invitându-i să vorbească despre protecţia mediului în China şi în România. În ediţia precedentă am difuzat prima parte a acestui interviu. Astăzi vă invit să urmăriţi partea a doua a acestuia.

Xiao: Bună ziua! Cum vă numiţi?

Giulan Mihai: Bună ziua! Mă numesc Giulan Mihai. În prezent deţin funcţia de vicepreşedinte al clubului.

Xiao: Activităţile de protejare a mediului trebuie finanţate cu fonduri uriaşe. În contextul crizei financiare, multe state sunt afectate de lipsa de fonduri. Merită să alocăm în continuare fonduri enorme pentru protejarea mediului, în această situaţie?

Giulan Mihai: Categoric, este necesar să alocăm fonduri mari pentru protecţia mediului. Protejarea mediului ambiant este cea mai importantă acţiune pe care trebuie să o aibe în vedere orice guvern pentru că astfel îşi protejează proprii cetăteni. În România, de exemplu, pot fi alocate fonduri pentru mediu în loc să se trimită şi să se finanţeze trupe în Afganistan, sau să se cumpere avioane second-hand F16. Mi se pare mult mai importantă protejarea mediului înconjurător. Însă şi deschiderea exploatărilor miniere aurifere de la Roşia Montana naşte foarte multe controverse, deoarece chiar dacă s-ar obţine sume importante, deşi mai puţin pentru statul român şi mai mult pentru firma străină care va exploata zăcământul, există temeri că ar putea fi poluat mediul şi în special pânza freatică, prin folosirea de cianuri. Sunt de părere că sănătatea noastră şi a urmaşilor este mai importantă decât obţinerea unor venituri imediate. Există multe alte cheltuieli care trebuiesc stopate în favoarea protecţiei mediului, cum ar fi săli de sport la sate, acolo unde nu mai există tineret, ci numai oameni în vârstă şi telegondole acolo unde nu există turism. Aceste fonduri ar fi mult mai utile pentru mediu.

Xiao: Fiecare ţară are probleme proprii. Nu putem ignora protecţia mediului odată cu dezvoltarea economică. Domnule Mihai, cum este situaţia actuală în România în domeniul protecţiei mediului?

Giulan Mihai: Din păcate, după 1989, în contextul retrocedărilor de păduri şi terenuri aplicate în România, ţara a cunoscut o despădurire masivă şi accelerată. Oamenii au început să taie pădurile pentru valorificarea masei lemnoase. Doar câstigul material mare şi imediat era avut în vedere, nu şi consecinţele nefaste asupra mediului. Aceasta a adus un foarte mare prejudiciu calităţii aerului, a generat alunecări de teren şi inundaţii. În altă ordine de idei, foarte multe întreprinderi de stat mari poluatoare au fost închise după 1989, datorită managementului greşit sau a unor privatizări defectuoase. Aceste lucruri, deşi negative în esenţă, au contribuit totuşi la o reducere a poluării. Ulterior au fost impuse norme mai stricte privind poluarea şi protecţia mediului. De asemenea, statul a început să se ocupe de reîmpăduriri, dar după cum se ştie, este foarte uşor să fie tăiată pădurea, dar este mult mai greu să crească la loc. Asta durează foarte mult. Guvernul României, pe parcursul ultimilor 20 de ani, a făcut totuşi eforturi pentru îmbunătăţirea calităţii mediului, prin legislaţie, evaluări de impact pentru planuri şi programe, proceduri de autorizare, măsuri de depozitare, transport şi incinerare a deşeurilor, alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, elaborarea unei strategii naţionale privind schimbările climatice şi proiecte joint implementation.

Xiao: Vă mulţumim pentru interviu şi vă doresc o zi bună în continuare!

Giulan Mihai: La revedere!