Încă de la primele ore petrecute în Beijing, am avut permanent sentimentul că am ajuns acasă. A fost o stare care m-a urmărit pregnant şi cu care m-am obişnuit repede, poate pentru că orice om se obişnuieşte cu ordinea, liniştea, firescul şi mai ales cu constanţa zilelor. Este o combinaţie de prezent comun amestecat cu un trecut trăit şi regăsit, trecut care mă urmăreşte permanent în călătoriile pe care le fac des în imensul Beijing.

Mi-am dorit multă vreme să ajung în "Zona Artei 798", curiozitate stârnită de prieteni, dar mai ales de consemnările din presa chineză şi străină. Un loc atât de valoros în cultura modernă a Chinei încât dacă realizatorii Top Gear au ales în România Transfăgărăşanul, în China au ales "798"! Aşadar, m-am înarmat cu răbdare, am sunat un bun prieten care locuieşte aici de mai bine de şase ani, şi am traversat Beijngul dintr-un capăt la celalt, de la Vest la Nord-Est, mai mult de 30 de kilometri, pentru a descoperi un loc pe care nu l-aş fi crezut posibil în tradiţionalista societate chineză. "798" este tot ce îşi poate dori lumea culturală modernă a secolului XXI, însă absolut totul într-un singur loc, transformat dintr-o fostă zonă industrială într-o altă lecţie chineză, de această dată o lecţie despre reconversie şi înţelegere a valorilor trecutului. Sunt tentat permanent să fac trimiteri comparative la situaţia de acasă, la ce au ajuns fostele zone industriale româneşti din oraşe, însă fiecare poate să judece singur ...

"Zona Artei 798" îşi are rădăcinile în ani '50 din secolul trecut, când ingineri din fosta Republica Democrată Germană au venit la Beijing să sprijine lansarea industrială chineză. Principala producţie a fost atunci cea de echipamente fără fir, iar din 1952 şi până în octombrie 1957 s-au tot construit hale aşa încât acestea au ajuns să fie 798! Toate construite sub supravegherea institutului german de arhitectură din Dessau. Acesta este motivul pentru care tot ce este aici te face să respiri un aer european, prezent în uriaşul spaţiu care se întinde pe mai multe sute de hectare, majoritatea clădirilor fiind construite în stilul arhitectural Bauhaus. În aprilie 1964 a fost abandonat sistemul de organizare al anilor '50, ultima hală numerotată fiind hala 798, care a ajuns să dea numele actualei zone culturale.