Cu cardul de acces, la Nanshan turiştii au acces gratuit la toate facilităţile sportive, inclusiv la sistemele de curăţare a schiurilor sau plăcilor cu aer comprimat, fără să mai amintesc de telescaune, cabluri sau benzile de urcat pe vârfuri (13 în total) care au capacitatea de a transporta peste 11.000 de persoane pe oră. În mod firesc, am rămas plăcut surprins de experienţa de aici, gândindu-mă la investiţiile de zeci de milioane de euro din staţiunile montane de acasă, de care majoritatea celor care ajung acolo se plâng.

După câteva ore de schiat a venit şi nevoia de încarcare a bateriilor şi stomacului, aşa că, alături de prieteni, am abordat unul dintre cele două restaurante amenajate, suficiente pentru a asigura un flux continuu de clienţi şi o servire promptă. Preţurile, evident mai mari decât în Beijing, sunt totuşi rezonabile ţinând cont că suntem într-o staţiune. O ciorbă, o salată de crudităţi, o bere totul pentru mai puţin de 12 euro. Apoi, din nou pe pârtii, bucurându-mă de locul în care animalele sălbatice cum sunt iepurii, căprioarele, cerbii sau cocoşii de munte pot fi văzuţi alergând dincolo de plasele de protecţie.