Confucius a spus că dacă ai o unghie care creşte tai-o. Ideea este că el elogiază societatea, nu individul. Individul care iese din rând trebuie pus la punct, adică anulează individualitatea, în timp ce societatea europeană pune accentul pe individ. Modestia chineză, rigoarea, răbdarea, tradiţiile au la bază învăţăturile lui Confucius, dar cum sunt ele în comparaţie cu învăţăturile lumii europene, ce le face actuale azi, cum le pot înţelege europenii care sunt foarte clar individualişti?

Europa este o cultură cu multe faţete, o cultură cu extrem de diverse orientări, depinde ce orientare vrei să iei. E adevărat, dumneavoastră aveţi dreptate, astăzi, Europa întruchipează, e dominată de o viziune neoliberală, care e altceva decât liberalismul, trebuie spus mereu, viziune conform căreia, pe de o parte, cheia vieţii sociale este competiţia de pe piaţă şi cheia vieţii individuale este reuşita în această competiţie. Evident că înlăuntrul neoliberalismului, individualismul este accentuat. Sigur, cultura chineză este reactivă la o astfel de viziune asupra vieţii, cultura chineză subliniază ceea ce, cum să zic, constituie şi răspunderea individului faţă de comunitate, de colectivitatea în care se află. Dar eu aş spune aşa – dacă e să comparăm ceea ce a spus Confucius, cum bine aţi amintit, cu ceea ce a spus Kant, vom vedea o mare convergenţă. Şi la Kant e un individ, dar un individ care ia în seamă regulile comunităţii. Deviza moralei kantiene e şi ea foarte simplă: comportă-te astfel încât maxima conduitei tale să poată deveni maxima conduitei tututor. Dacă îl luăm pe Socrate, el atrăgea atenţia: să te cunoşti pe tine însuţi, până acolo încât îţi dai seama că tu eşti un om şi deci, ca om, împărtăşeşti cu alţi oameni nişte lucruri în comun. Deci putem insista şi găsi multe, nu divergenţe, ci convergenţe. Pentru că, pe de altă parte, Confucius reprezintă o gândire care vroia să arate individului cum poate deveni mai bună viaţa lui şi sigur, el spunea, că viata lui devine mai bună dacă el se dedică colectivităţii, spus mai simplu, eu cred că ceea ce numim interesul public, interesul comunităţii, e foarte bine captat la Confucius, dar e bine captat şi la unii gânditori europeni, cum e Kant, dar putem da şi alte exemple, deci e şi o suprafaţă enormă de contact, de convergenţă între europeni şi Confucius sau europeni şi gândirea chineză. La suprafaţă, acum, iese în relief foarte bine, mai ales că şi gânditorii chinezi şi argumentarea chineză este de a pune în valoare latura aceasta occidentalizantă, occidentală a gândiri chineze.

Există un interes tot mai mare pentru studiul limbii chineze. Ştiu că la Cluj Napoca, de exemplu, în luna octombrie a acestui an s-au înscris în şapte grupe, câte 25-30 de doritori a învăţa aceasta limbă. Cum vă explicaţi acest interes şi nu vorbim doar de studenţi?

Da, interesul e mare, aşa cum spunea şi directoarea Feng Shaozhong, Institutul Confucius de la Cluj are acum 1555 de studenţi în diferite semestre, acum au intrat 700 şi ceva, chiar la ultima admitere, sunt şi sute de elevi printre ei. Cum se explică interesul? Eu cred că, în mediul de la Cluj, tinerii îşi dau seama că e bine să înveţi engleza, e bine să înveţi germana, e bine să înveţi alte limbi, dar succesul mai mare îl ai, adică faci diferenţa faţă de ceilalţi, învăţând chineza, învăţând japoneza, învâţând coreeana, dar sigur, chineza e de departe cea mai atrăgătoare dintre aceste limbi mari. Doi – se pare că noile generaţii încep să adulmece faptul că pe lista primelor limbi ale lumii a intrat hotărât chineza, alături de engleză şi spaniolă, chineza e cea mai vorbita limbă de pe glob, după toate probabilităţile, dar oricum, locul ei e între marile limbi vorbite. În al treilea rând, sigur, la Cluj a fost şi stimulentul indirect, venit din partea prezenţei capitalurilor chineze, să sperăm că această prezenţă nu va scădea, ci se va întări. Şi în patrulea rând, suportul dat de instituţiile chineze, de Fundaţia Hanban, de pildă, a fost substanţial, încurajator. Şi probabil că este şi fascinaţia Răsăritului, fascinaţia ţărilor din Extremul îndepărtat.

Apropos, domnule profesor Andrei Marga vă tentează să învăţaţi limba chineză?

M-ar tenta, sigur, câteva propoziţii le-am învăţat, o să mai învăţ, cred ca ia mult timp.Dar la concertul organizat de Hanban, cei 20 de tineri italieni, americani, mexicani şi o tânără din Rusia care au cântat cu mare apetit şi sigur cu voci extrem de bine pregătite, pregătite şi în China, arii din opere chineze şi internaţionale, americane, italiene, etc., arată că se poate învăţa chineza, cred că e un blocaj, în multe locuri se crede că e grea şi se renunţă. Chiar un distins coleg de la Liverpool a făcut o argumentare extrem de bună, arătând că la fel de grele sunt toate limbile.

Ar putea fi implementate programe, de exemplu cum este Erasmus în Europa, şi în relaţia cu China? Credeţi că ar avea un efect la fel de mare acest program dacă ar fi aplicat la nivel mondial, ar fi mai competitivi studenţii?

Cu siguranţă că se poate aplica, acel program este o structură cvasiuniversală şi cred că vine ora aplicării. Şi în relaţia cu China, UE are ceva programe, ea va trebui să se extindă şi, cu siguranţă, aceasta e o cale de a amplifica cooperările academice. Acum, sigur, în materie de limbă, aici trebuie să calculăm şi când aducem chinezi, că le ia mai mult timp să înveţe limba europeană şi românilor sau altor europeni le ia mai mult timp să înveţe limba chineză în mod satisfăcător.

În luna iunie a acestui an, Universitatea "Babeş Bolyai" a acordat titlul de Doctor Honoris Causa, doamnei Xu Lin, director general al Fundaţiei Hanban din Beijing, pentru înaltele calităţi de manager şi lider care dirijează o reţea foarte eficientă de Institute Confucius pe glob. În cadrul ceremoniei, dumneavoastră aţi declarat că "momentul este cu siguranţă istoric, este pentru prima oară când Universitatea clujeană acordă cel mai înalt titlu academic unei personalităţi chineze". Totul are un început.Care este miza pentru UBB şi cât de cunoscută este instituţia de învăţământ clujeană în China?

Sper că e cunoscută, sigur, un argument sau un fapt a fost acela că unii diplomaţi chinezi au făcut studiile aici, cel puţin de limbă.Ambasadori sau funcţionari de nivel înalt din ministerul de Externe de la Beijing, alţi specialişti au făcut studiile la "Babeş Bolyai", în timp, în deceniile de după război, încât relaţia este bună şi a permis cunoaşterea universităţii noastre. Mai departe, sigur, Universitatea "Babeş Bolyai" contează şi în clasamentul de la Shanghai, este prima universitate din România care a fost luată în considerare, cu câteva luni în urmă, pentru a fi inclusă în primele 500 de universităţi ale lumii, sigur, dacă se satisfac nişte parametri. În al treilea rând şi graţie Institutului Confucius şi graţie vizitei doamnei Xu Lin şi altor reprezentanţi din Beijing, Hangzhou, Shanghai, sper că este cunoscută. Evident, China însăşi este un continent universitar cu peste 2000 de universităţi, încât dacă eşti cunoscut ca şi universitate în câteva oraşe este foarte bine.

Tot mai mulţi studenţi români migrează spre universităţi din Europa, vor migra în curând spre cele din China? Sunt ei animaţi de ideea unei locaţii exotice sau este vorba de pragmatism?

Venirea în China nu mai este o chestiune, după părerea mea de exotism, venirea în China poate fi şi un calcul de viaţă foarte realist. În definitiv e o societate care urcă de la o zi la alta, pentru că trebuie spus, nivelul de dezvoltare, nivelul prosperităţii în China urcă vizibil de la o zi la alta, aceasta este clar. Deci n-aş mai privi venirea în aceste zone ca o pasiune exotică, aşa cum era acum 20 de ani, acum 50 de ani sau cu secole în urmă. Acum, China este, şi de ce nu, poate şi Japonia, poate şi alte ţări din Asia, este şi o soluţie de viaţă pentru unii tineri, s-ar putea să găsească, uneori, joburi mai uşor aici, s-ar putea să fie nevoie de pregătirea lor aici, s-ar putea să întâlnească o chinezoaică foarte drăguţă de care nu mai pot să se despartă sau invers, de un chinez, de ce nu?

Radio China Internaţional a împlinit pe 3 decembrie, 70 de ani de la înfiinţare, iar secţia în limba română are 43 de ani de existenţă. Aici în China totul are ...istorie, chiar şi perioada modernă! Un gând, vă rog, la ceas aniversar.

Am ascultat de multe ori Radio China Internaţional în limba română şi sigur, emisiunile lor aduc întotdeauna ceva nou, aduc o altă abordare a vieţii şi de aceea trebuie spus că aceste emisiuni au fost mereu foarte interesante, ele vin dintr-o cultură străveche, dintr-o cultură cu antenele îndreptate înspre modernitatea cea mai acută în acest moment, la această oră. Sigur, China oferă una dintre experienţele de referinţă ale umanităţii, încât eu doresc ca acest departament românesc al Radio China Internaţional să îşi dezvolte programele pe aceste direcţii şi, cu siguranţă, vor avea tot mai mulţi ascultători în România. Le doresc din toată inima să reuşească în preocuparea vizibilă a lor ca departament, de a capta în termeni, experienţele Chinei actuale, care sunt, repet încă o dată, extrem de benefice, extrem de interesante pentru ascultătorii români. Cât priveşte Radio China Internaţional, ca post de radio, ca pondere internaţională îi doresc să reuşească în tentativa pe care o desfăşoară, de a avea emisiuni într-o mare varietate de limbi de pe glob şi doresc ca ei să exprime cât mai detaliat multiplele feţe sub care China inovează civilizaţia mondială de astăzi.

Domnule profesor Andrei Marga, vă mulţumesc pentru timpul acordat şi vă doresc mult succes în noua dumneavoastră misiune.

Zai Jian! La revedere în limba chineză şi, pe curând, din nou la Beijing!

Va multumesc si eu!

Nina Felicia Gherman

RCI - Secţia Română

Beijing, 2011.12.15