Bună seara, dragi ascultători, şi bine v-am regăsit la o nouă ediţie a rubricii Mozaic chinezesc. Mi-am propus în această seară să facem o scurt incursiune în istoria numelor chinezşri şi înţelesul lor.

Populaţia imensă a Chinei, cifrată în prezent la circa 1,3 miliarde de persoane, are o mulţime de nume de familie. Potrivit unor vechi documente chinezeşti, numărul acestor nume este între 300 şi 3.000. Totuşi, majoritatea specialiştilor din acest domeniu sunt de accord că cele mai commune nume de familie ale populaţiei Han sunt în număr de circa 500.

Numele de familie chinezeşti se spune că îşi au originea în societatea preistorică matriarhală. Caracterul pentru numele de familie Xing  este o combinaţie de alte două caractere, Nv şi Sheng, care înseamnă 'fiul sau fiica femeii.' Un vechi nume chinezesc adesea era compus din patru părţi: primul era numele de familie, apoi urma prenumele, apoi porecla şi în fine ceea ce este cunoscut drept 'stilul.' Să luăm exemplul marelui poet Li Bai. Numele său de familie chinezesc este Li, iar prenumele său este Bai  care înseamnă 'alb.' Numele fals era Tai Bai, iar stilul Qing Lian, care înseamnă lotus verde. Fiecare persoană îşi alegea numele fals şi stilul când intra în perioada de adult. Oemnii se strigau reciproc pe numele fals pentru a-şi arăta respectful.

Chinezii acordă permanent importanţă alegerii numelor. În primele dictionare chinezeşti, semnificaţia numelor era astfel explicată: numele conţine destinul invizibil şi caracterele pline de semnificaţie. Destinul era ceva intangibil şi negativ şi coincidea cu 'materialul ascuns,' pe care oamenii de ştiinţă occidentali au lucrat din greu pentru a-l descoperi. Cu formă şi înţeles concrete, numele a aparţinut simbolului pozitiv al caracterelor. El a avut mult mai mult decât rolul de cod al unei anumite personae. De aceea în trecut, atunci când cei mai în vârtsă dădeau numele unui nou-născut, ei ţineau cont de mai multe elemente: principiile astrologice, data naşterii, ordinea celor cinci elemente (metal, lemn, apă, foc şi pământ) spusă de cititorii destinelor, forma, pronunţia şi înţelesul numelor. În present, superstiţiile şi constrângerile s-au mai redus, astfel că există mai multe reguli ce trebuie urmate.

În primul rând, este vorba de un echilibru între data de naştere a copilului şi cele cinci elemente din viaţa sa, pentru a încerca să se remedieze defectele prin alegerea numelui.

Apoi, nu este de preferat nici încercarea de a evita aceeaşi consoană iniţială sau simplă sau vocală (a unei silabe chinezeşti) şi acelaşi ton în caractere.

În ce priveşte forma, un caracter cu nu foarte multe trăsături şi nu cu aceeaşi componentă va fi o bună alegere.

În fine, preferinţa pentru înţelesul unui caracter se shimbă odată cu trecerea timpului.

Mişcarea de la 4 Mai 1919 a adus cu ea şi ceea ce este numit drept 'campania pentru limbă naţională" şi schimbări majore în cultura chineză, ceea ce a influenţat şi numele chinezeşti. Astfel, diverse tipuri de caractere au început să fie folosite la alegerea numelor. Ulterior, după fondarea Chinei noi, unele nume au început să aibă conotaţii politice, precum 'Ai Guo', care înseamnă 'iubeşte ţara' şi altele de acest gen. Cuvintele cele mai întâlnite în cazul acestor tipuri stranii de nume sunt roşu sau roşie, armată, revoluţie, soldat, est etcetera.

O altă schimbare evidentă în numele chinezeşti este aceea că mulţi oameni folosesc acum numai două caractere. Un studiu lingvistic arată că, înainte de 1966, circa 90 la sută din numele chinezeşti aveau trei caractere. Totuşi, un studiu mai recent indică faptul că circa jumătate din tinerii chinezi de astăzi au nume formate din două caractere.