 Dragi ascultători, bun găsit la o nouă ediție a rubricii „Beijing 2008". La microfon, Tan Mi. Olimpiada de la Los Angeles din 1984 a lăsat amintiri frumoase chinezilor. După 24 de ani Chen Weiqiang, primul campion chinez la haltere la acea ediție a JO, a fost ales purtător al torței olimpice la Beijing, fiind legat astfel din nou de acest eveniment sportiv.
„Mi-am atins toate obiectivele care trebuie atinse și în calitate de un sportiv mi-am adus contribuția maximă și din acest punct de vedere nu am nimic de regretat."
 „Nu am nimic de regretat", propoziție des repetată de el, a fost un fapt probat de sportivul însuși în urmă cu câteva decenii.
Născut dintr-o familie cu tradiții în haltere, destinul lui Chen Weiqiang a fost strâns legat de sport. Doi unchi ai săi, Chen Jingkai și Chen Manlin, erau stele în lumea halterelor. Ei au bătut de 12 ori recordurile mondiale la categoriile lor. Ca urmare, cei doi frați Chen erau foarte renumiți.
Urmând calea aleasă de cei mai vârstnici, Chen Weiqiang și-a început cariera de halterofil când avea doar 14 ani și a obținut rezultate remarcabile. Într-o perioadă mai mică de 5 ani Chen Weiqiang a depășit de 8 ori recordul mondial pentru juniori. În anul 1979, la vârsta de 21 de ani, Chen Weiqiang a atins nivelul celor doi unchi ai săi, depășind de două ori recordul mondial. Momentul acela rămâne de neuitat pentru el.
„Pare că a fost o coincidență; pe 7 iunie, acum 23 ani, unchiul meu, Chen Jingkai a bătut pentru prima dată recordul mondial în Sala Sporturilor Shanghai. Iar după 23 ani, în aceeași zi, în același loc și la aceeași categorie, am realizat primul record mondial. În plus, era ziua mea de naștere. Împlineam 21 de ani."
Ca și multe alte povești frumoase, sfârșitul fericit este totdeauna urmat de un proces complicat. În vreme ce încerca să bată recordul mondial la probele de smuls și împins în cadrul Campionatul Național din 1980, o fractură gravă la cot l-a oprit pe Chen din visul său. Apoi, a fost diagnosticat cu hepatită sportivă, fapt ce aproape l-a forțat să renunțe. Întovărășit câțiva ani de fractură, Chen s-a maturizat rapid. S-a însănătoșit până la olimpiada de la Los Angeles din 1984. Și-a depășit propriul record, a dobândit o medalie de aur și și-a încheiat glorios cariera.
 După Los Angeles Chen nu a renunțat la haltere. A devenit antrenor al echipei de haltere a provinciei Guangdong. Numărându-se printre primii campioni mondiali din China și nefiind departe de jocurile olimpice, a fost ales între purtătorii torței.
„Cea de-a 29-a ediție a olimpiadei va avea loc în patria mea. În calitate de sportiv, cred că e cea mai mare onoare din viața mea. Doresc ca sportivii noștri să obțină rezultate bune. Noroc, Beijing! Noroc, Olimpiadă!"
Și cu aceasta am încheiat ediția de azi a rubricii, realizată și prezentată de Tan Mi, care vă mulțumește pentru atenție.
|
