Potrivit statisticii, guvernul central a investit în ultimele trei decenii o sumă totală de peste 22 miliarde yuani pentru dezvoltarea învăţământului din Regiunea Autonomă Tibet. S-a constituit deja în regiune sistemul de învăţământ modern relativ complet alcătuit din învăţământul preşcolar, învăţământul primar, gimanazial, special, profesional, superior şi cel pentru adulţi. Învăţământul din Tibet intră în perioada de dezvoltare cea mai bună şi rapidă din istorie.

Şcoala primară Haisa se află în districtul Chengguan de la Lhasa, reşedinţa regiunii Tibet. Majoritatea elevilor din şcoală provin din familiile ţărăneşti din apropiere. Directorul şcolii Qiangbayundan a afirmat că încă din anii 80 ai secolului trecut şcoala a început să suporte cheltuielile elevilor de masă, cazare şi taxe şcolare, scăpând astfel de povara părinţilor pentru şcolarizarea copiilor.

„Măsura respectivă a fost luată din 1985. Dar guvernul central a continuat şi în ultimii ani să aloce fonduri pentru aceasta. În prezent fondurile alocate anual din buget pentru acoperirea cheltuielilor unui elev sunt 1200 yuani. În plus autorităţile districtuale acordă fiecărui elev subvenţii de 15 yuani. Din partea elevilor nu-i nevoie să plătească nici un ban. Ei pot veni la şcoală aducând numai periuţă şi pastă de dinţi."

Du Jiangong, director adjunct al Departamentului Învăţământului din Tibet, a spus că măsura adoptată în urmă cu peste 20 de ani a făcut ca Tibetul să devină prima provincie din China continentală unde s-a realizat învăţământul obligatoriu gratuit. Asemenea politică a încurajat vizibil entuziasmul copiilor de vârstă şcolară din zonele agricole şi păstoreşti de a umbla la învăţătură.

„În ultimii cinci ani, guvernul central a alocat în total 1,13 miliarde yuani pentru suportarea cheltuielilor elevilor de masă, cazare şi taxe şcolare. Numărul beneficiarilor a ajuns la 265.000. Până la sfârşitul anului 2007, 98,2% din copii de vârstă şcolară erau încadraţi în învăţământ. S-a îndeplinit în general în întreaga regiune obiectivele de generalizare a învăţământului obligatoriu de nouă ani şi de lichidare a analfabeţilor tineri."

Înainte de eliberarea paşnică a Tibetului la începutul anilor 50 ai secolului trecut, aici nu era nicio şcoală de stat modernă în adevăratul sens al cuvântului, cele existente fiind administrate de mănăstiri şi nobilime, la care învăţau doar călugări tineri şi odrasle ale aristcraţilor. Procentul analfabeţilor tineri a fost de 95%.

După eliberare, guvernul central a sporit necontenit fonduri destinate învăţământului din Tibet şi a elaborat multe politici preferenţiale în domeniu, cum ar fi popularizarea sistemului de internat în şcolile din zonele agricole şi păstoreşti, suportarea tuturor cheltuielilor pentru şcolarizare de la şcoală primară şi până la universitate.

De asemenea guvernul chinez a majorat investiţiile în construcţia infrasturcturii de învăţământ din Tibet. Du Jiangong a declarat că numai în anii 2001-2006 investiţiile guvernului central pentru învăţământul din regiune au depăşit 2,3 miliarde yuani. S-au aplicat proiectele reparării construcţiilor periculoase din şcoli medii şi primare, construcţia zonelor extinse ale Universităţii Tibet, al învăţământului la distanţă din şcoli medii şi primare etc., îmbunătăţindu-se substanţial condiţiile şcolilor din Tibet.

„În prezent funcţionează în Tibet 880 de şcoli primare unde studiază 333.000 de elevi. Peste 200.000 de elevi urmează cursuri la şcoli medii. Numărul studenţilor a ajuns la 27.000 de persoane. Învăţământul privat, învăţământul continuu şi cel la distanţă modern au făcut noi progrese."

În afară de investiţii directe, guvernul chinez a luat şi unele decizii majore privind ajutorarea educaţiei din Tibet. Printre acestea amintim trimiterea profesorilor din provincii dezvoltate în Tibet, deschiderea în provinciile cu condiţii potrivite a cursurilor speciale pentru elevii din Tibet etc.

În plus, Ministerul Învăţământului a pus în aplicare un program privind pregătirea profesorilor de şcoli medii şi primare din Tibet. Din 2007, s-au pregătit anual peste 1000 profesori pentru această regiune.

Departamentul învăţământului acordă o mare atenţie activităţii didactice de limba tibetană, popularizând activ învăţământul bilingv, astfel încât, cultura naţională să poată fi moştenită şi dezvoltată mai bine.

Pentru că există în Tibet tradiţia culturii religioase, autorităţile regionale au deschis institute şi cursuri budiste unde se organizează în fiecare an activitatea de explicare şi dezbatere a sutrelor budiste. Se poate spune că învăţământul din Tibet reflectă rezultatele civilizaţiei moderne şi menţine cultura etniei tibetane.