Biroul de Presă al Consiliului de Stat al Chinei a publicat luni cartea albă cu privire la 50 de ani de la reforma democratică în Tibet. Cartea a prezentat sistematic fondul istoric, procesul reformei democratice ce a avut loc cu 50 de ani în urmă , schimbările petrecute în Tibet după reforma democratică, precum şi realizările obţinute de această reformă.

În cartea albă se arată că înainte de anul 1959 Tibetul era într-o societate iobagească teocratică, mai întunecoasă şi mai înapoiată decât societatea europeană din evul mediu. Dalai Lama al 14-lea era liderul unei ramuri a budismului tibetan şi al guvernului local, fiind reprezentantul clasei dominante din Tibet. Demnitari, nobili şi călugări cu funcţii înalte din temple budiste ocupau doar 5% din populaţia tibetană, dar dispuneau de majoritatea materialelor de producţie şi bunurilor materiale şi spirituale. Iobagii care reprezentau 95% din populaţie nu aveau materiale de producţie şi libertatea personală , suferind de asuprire şi explotare şi zbătându-se în sărăcie.

În cartea albă se arată că dominaţia iobăgească teocratică îndelungă a înăbuşit vitalitatea şi vigoarea Tibetului, împingând acesta spre declin. În mijlocul secolului 20 sistemul iobagesc teocratic a ajuns la capătul zilelor.

Cartea albă a prezentat prin numeroase documente fondul şi procesul reformei democratice în Tibet. Guvernul central al Chinei a semnat în 1951 cu guvernul local tibetan „Acordul privind modalităţile de eliberare paşnică a Tibetului", sublinind că guvernul local tibetan trebuie să efectueze de sine stătătoare reforma democratică. Cu sprijinul forţelor anticheze din alte ţări, clica dominantă din pătura superioră a societăţii din Tibet s-a opus reformei, insistând cu încăpăţânare asupra atitudinii de a amâna reformă şi de a nu face niciodată reformă, încercând să menţină tot timpul dominaţia iobagească teocratică.

Guvernul local tibetan a încălcat la 10 martie 1959 acordul încheiat cu guvernul central chinez şi a delanşat cu sprijinul forţelor antichineze de peste hotare o rebeliune generală. Rebliunea a fost plănuită timp de 2 ani şi a obţinut sprijinul forţelor antichineze dintr-o ţară occidentală. Guvernul central a potolit împreună cu populaţia tibetană această rebeliune. La 28 martie 1959, premierul Zhou Enlai a dat publicităţii decretul Consiliului de Stat, dizolvând guvernul local tibetan şi sistemul iobagesc teocratic şi emancipând cei aproape un milion de iobagi.

După reforma democratică, guvernul central a efectuat în Tibet o serie de reforme. În afară de înlăturarea sistemului iobagesc teocratic, s-a efectuat reforma agrară. Astfel. iobagii au devenit stăpâni ai pământului. S-au realizat separarea administraţiei politice de religie şi libertatea religioasă. S-a introdus în Tibet sistemul de organizare liberă a alegerilor, permiţând locuitorilor din această regiune să devină stătâni ai destinului propriu.

În cartea albă se arată că în cei 50 de ani ce s-au scurs după reforma democratică, s-au petrecut schimbări istorice şi uriaşe în dominiile politic, economic, cultural, social şi al învăţământului. S-a înfiinţat în 1965 Regiunea Autonomă Tibet. În perioada 1951 -2008, guvernul central a alocat peste 100 de miliarde de yuani în construcţia ifrastructurală din Tibet. După anul 1994, PIB al Regiunii Autonome Tibet a înregistrat o creştere medie anuală de 12,8%, superioară celei medii pe plan naţional.

Nivelul de trai al populaţiei tibetane a crescut substanţial. Condiţiile de locuit, asistenţă medicală, educţie şi de servicii culturale de care se bucură populaţia tibetană s-au îmbunătăţit foarte mult. Speranţa de viaţa a tibetanilor a crescut de 2 ori faţă de cea de acum 50 de ani.Cultura tradiţională din Tibet este bine protejată şi a cunoscut o mare dezvoltare. Libertatea religioasă a tibetanilor este strict respectată.

În cartea albă se arată că în momentul de faţă Tibetul se află în perioada de cea mai rapidă dezvoltare . Însă, clica lui Dalai Lama nu a renunţat niciodată, în ultimii 50 de ani, la intenţia de a restaura sistemul iobagesc teocratic. Lupta cu clica lui Dalai Lama nu priveşte nicidecum problema autonomiei, ci este o luptă pentru progres sau delin, pentru unificare sau scesiune. Cartea albă a reafirmat că guvernul central menţine şi va menţine uşa deschisă pentru revenirea lui Dalai Lama al 14-lea pe poziţia patriotică.