Dragi ascultători, bun găsit la o nouă ediţie a rubricii noastre. Astăzi vă invităm să ascultaţi partea a doua a reportajului intitulat „Povestiri ale lui Huang Qingwang, fost militar din Taiwan".

Autorităţile de la Beijing au dat publicităţii la 1 ianuarie 1979 un „mesaj adresat compatrioţilor din Taiwan", în care se exprimă în termeni expliciţi dorinţa de reluare a contactelor normale ale locuitorilor şi de realizare cât mai curând a legăturilor comerciale, poştale şi ale navigaţiei şi aviaţiei civile directe între cele două părţi ale strâmtorii Taiwan. De aici Huang Qingwang a văzut o rază de speranţă pentru împlinirea visului său de a se întoarce la locul natal. În perioada 1981-1984, când Huang Qingwang lucra în regiunea Hong Kong, a avut ocazia de a se întâlni cu fratele-i mai mare. Evocând momentul, Huang Zhong, fiul mai mare al lui Huang Qingwang, ne-a spus:

„Tatăl meu era foarte emoţionat atunci când ne povestea în Beijing întâlnirea sa cu unchiul nostru, căci după plecarea sa din Taiwan, nu a văzut pe cei de acasă de 40 de ani. Erau atât de multe de comunicat încât cei doi fraţi încât, după ce au stat de vorbă toată ziua, au mai continuat şi toată noaptea, până la crăpatul zorilor. Emoţia trăită de cei doi fraţi reîntâlniţi după atâţia ani este greu de exprimat în cuvinte."

În noiembrie 1987 autorităţile taiwaneze au elaborat o hotărâre potrivit căreia, se permite locuitorilor din insulă să facă vizite la rudele lor în partea continentală. Astfel, la începutul anului 1988 a sosit la Beijing în vizite la rude primul grup de locuitori din Taiwan. Huang Qingwang a participat la acţiunile de primire. Doamna Zhao Lumin, fostă jurnalistă de la postul naţional de radiodifuziune, şi-a amintit de situaţia întrevederii lui Huang Qingwang cu rudele şi prietenii din Taiwan.

„Huang Qingwang ne spunea atunci că locuitorii din Taiwan au o tradiţie ca, la masa de întregire a familiei servită la Anul Nou sau în alte zile de sărbătoare, să pună pe masă câte o pereche de beţişoare şi un castronaş rezervând locuri pentru acei membri ai familiei care sunt plecaţi în alte regiuni. Cei de acasă din Taiwan au păstrat această datină pentru Huang Qingwang timp de 40 de ani. Îi era tare dor de cei dragi lui, dorea să-i viziteze, dar nu avea cum să se întoarcă pe meleagul natal. Vorbind de acestea, Huang Qingwang nu s-a putut reţine şi a început să plângă în hohote."

Autorităţile taiwaneze au hotărât în noiembrie 1988 să permită foştilor militari de origine taiwaneză aflaţi în partea continentală să efectueze vizite în insulă. În ciuda formalităţilor complicate, Huang Qingwang a reuşit să se întoarcă la loc natal în vara anului 1989.

Ce sentimente încerca Huang când el a pus picioare pe pământul locului de baştină după un interval de 40 de ani ?

„Sentimentele sunt greu de exprimat în cuvinte. Am fost condus în autovehicul, iar pe drum şi râdeam şi plângeam. Pe traseul deplasării de la aeroport la Miaoli, cei dragi ai mei şi rudele mă aşteaptau la circa 2 km de casa părintească, m-au urcat într-un car alegoric. Eu şi soţia mea am fost duşi la templul strămoşilor neamului, unde urma să se desfăşoare acţiunea de întâmpinare. Scena de atunci a fost nemaiîntâlnită şi de neuitat. Au ieşit mai toţi locuitorii din zonă. Era prima dată când se adunau atât de mulţi oameni în acest lăcaş."

Cu toate că mama sa nu a trăit până în ziua reîntoarcerii fiului şi că mai sunt regrete diferite, Huang Qingwang a revenit în cele din urmă în locul său natal. Deşi fii şi nepoţii săi trăiesc în partea continentală, totuşi, după anul 1989, Huang şi soţia sa călătoresc des între părţile strâmtorii Taiwan.

„Este vorba de o nostalgie profundă faţă de meleagul natal. M-am născut pe acel petec de pământ pe care nu-l pot uita niciodată. Am pe cei dragi mie în ambele părţi ale Strâmtorii, oameni pe care îi pot vedea pe toţi."

Cu aceasta, stimaţi ascultători, am încheiat ediţia de azi a rubricii „Societatea şi viaţa", ediţie pregătită şi prezentată de Shi Dacheng.