Dragi prieteni, la microfon Lin Ting. Bun găsit la o nouă ediţie a rubricii noastre consacrate minorităţilor naţionale. Astăzi vă vom vorbi despre eforturile depuse în conservarea obiectivelor de interes cultural şi istoric din Tibet.

În Regiunea Autonomă Tibet există o mulţime de astfel de obiective preţioase. În cei 50 de ani de reformă democratică din Tibet, guvernul central din China a alocat fonduri substanţiale pentru conservarea şi restaurarea acestora.

Palatul Potala, o bijuterie a Tibetului, este inclus pe lista patrimoniului cultural mondial. Lucrările de restauraţie a acestei construcţii simbolice, o întruchipare concentrală a artei arhitectonice tibetane din Lhasa, reşedinţa regiunii Tibet, au început în 2002 şi continuă şi în prezent. Alocaţiile bugetare totalizează 150 de milioane de yuani. Pentru o mai bună conservare şi restauraţie a obiectivelor cultural- istorice din Tibet, guvernul chinez a alocat din 2002 un fond de 330 de milioane de yuani renminbi destinat restauraţiei celor trei obiective -- Palatul Potola, Templul Norbulingka şi Templul Sajia. Lucrările de reparaţie la aceste trei construcţii arhitecturale antice importante din Tibet reprezintă cea mai mare amploare efectuată în această regiune de la înfiinţarea Chinei Noi. Şeful de administraţie a Palatului Potala, Qamba Kelzang a arătat că lucrările de reparaţie la Palatul Potala continuă. Până în prezent, s-au terminat lucrările de consolidare şi de restauraţie la 17 construcţii antice, precum Palatul Roşu şi Palatul Alb. 

„Între anii 1989 – 1994, guvernul central a alocat o sumă de 53 milioane de yuani pentru prima reparaţie a Palatului Potala, un fel de salvare şi consolidare a complexului. A doua restaurare a început în anul 2002, guvernul central alocând de data aceasta un fond de 170 milioane de yuan, lucrări continuă şi în prezent."

De-a lungul istoriei, populaţia tibetană inteligentă şi hărnică, a creat o cultură specifică. Ca o parte componentă a civilizaţiei chineze, resursele culturale din Tibet sunt foarte bogate şi variate. Potrivit datelor de cercetare a arheologilor din ultimi ani, în întreaga regiune, sunt peste 2300 de locuri cu interes istoric şi cultural, cum sunt ruinele culturale, templele budiste, şi conace, printre care 329 aflându-se pe lista unităţilor de interes istoric de sub protejarea autorităţilor de la diferite niveluri. Palatul Potala, Templul Jokhang şi Templul Norbulingka au fost incluse pe lista patrimoniului cultural mondial şi alte 35, pe lista patrimoniului cultural naţional.

Oraşele Lhasa, Rikaze şi Jiangzi au fost stabilite de către Consiliul de Stat din China drept oraşe antice de interes istoric şi cultural, precum şi orăşelul Changzhu. Pe lângă obiectele de interes istoric şi cultural imobile, mai sunt un mare număr de relicve preţioase mobile, care au o valoare inestimabilă din punct de vedere ştiinţific, artistic şi de cercetare arheologică, care nu numai că reflectă evoluţia istoriei Tibetului, dar întruchipează şi legăturile între Tibet şi restul Chinei.

Dar înainte de eliberare paşnică a Tibetului, nu a existat o protejare şi administrare a relicvelor culturale în adevăratul sens al cuvântului. După aplicarea reformei democratice din 1959, a luat fiinţă în Tibet o administraţie pentru relicve care a fost însărcinată cu investigarea, colectarea şi protejarea obiectelor istorice şi culturale din întreaga regiune.

Templul Sajia, situat în regiunea Rikaze, are o istorie de peste 900 de ani, fiind considerat drept „Grotele Dunhuang al doilea". Pentru conservarea acestuia, statul a alocat în 2002 un fond de 86 milioane de yuani. Lodro Gyatso, direcotrul adjunct al Comisiei de Administrare Democratică a arătat:

„Templul Sajia nu numai că este cel mai important templul al sectei budiste Sajia, dar reprezintă şi o mărturie a unităţii între etniile han şi tibetană, existentă de-a lungul istoriei. Ca o comoară culturală nu numai tibetană, ci şi mondială, lucrările de reparaţie a acestui templu au o semnificaţie deosebită. Lucrările respective sunt estimate să se termine în primăvara anului în curs."

În anii '80 şi '90 ai secolului trecut, guvernul central alocase peste 300 de milioane de yuani pentru a ajuta Tibetul să repare şi să redeshidă peste 1400 de temple şi la dezgroparea în mod ştiinţific a unor ruine din epoca neolitică, completând astfel paginile de cercetările arheologice din Tibet. S-a început în acelaşi timp şi prima etapă de reparaţie la Palatul Potala. În anul 2002, guvernul central a mai completat fondul cu încă 330 de milioane de yuani pentru restaurarea Palatului Potala, Templului Norbulingka şi a Templului Sajia. Directorul general al departamentului pentru relicve culturale din Tibet, Yudawa, a spus: „Autorităţile locale şi centrale vor mai aloca în cel de-al 11-lea plan cincinal (2006-2010) circa 600 de milioane de yuan pentru reparaţia la 15 unităţi de interes istoric, temple şi mănăstiri budiste şi 7 sedii vechi ale autorităţilor centrale construite în diferite perioade istorice care au exercitat o administraţie efectivă în Tibet.

În urma preocupării comune a statului, guvernului local şi a populaţiei tibetane, obiectivele istorice de interes comun din Tibet vor reprezenta o mare atracţie pentru turişti din toate colţurile lumii.

Cu aceasta am încheiat ediţia de astăzi a rubricii consacrate minorităţilor naţionale. Realizatoarea şi prezentatoarea Lin Ting vă mulţumeşte pentru atenţie.