Dragi ascultători, Huang Qingwang este de origine din Taiwan, în localitatea Miaoli. A venit în partea continentală a Chinei în preajma proclamării R.P.Chineze, iar ulterior s-a stabilit aici. De-a lungul anilor acest fost militar din Taiwan era animat de o dorinţă arzătoare: ca în viaţa sa să se poată întoarce în meleagul său natal. Huang Qingwang şi-a împlinit visul în ciuda diferitelor vicisitudini. Astăzi vă prezentăm povestirile acestuia.

În 1945 Japonia a fost învinsă în război şi Taiwanul s-a reîntors în patrie. În acel moment insula Taiwan cunoaştea o mare rată de şomaj, iar autorităţile Partidului Kuomintang intenţionau să-şi amplifice forţele militare. Se recrutau militari în rândul tinerilor taiwanezi promiţându-le condiţii prefereţiale de învăţare a limbii naţionale standard, primire de leafă lunară şi angajare în producţie după demobilizare. Potrivit unor date, cel puţin peste 20.000 de tineri din Taiwan au fost recrutaţi în trupele kuomintaniste şi peste 1000 de militari de origine taiwaneză au rămas şi s-au stabilit în partea continentală a ţării după proclamarea R.P.Chineze în 1949. Huang Qingwang a fost unul dintre aceştia.

Huang Qingwang a devenit ulterior un crainic de dialectul Minnan ( unul vorbit în sudul provinciei Fujian ) la postul naţional de radiodifiziune din China. Huang ne-a împărtăşit experienţa sa de odinioară:

„La aflarea veştii că Japonia a capitulat, bucuria mea a fost atât de mare încât nu pot s-o descriu cu cuvinte. Doream să pot face şcoală şi să pot găsi de lucru. Aceasta a fost starea mea sufletească. Mai ţin minte că dacă făceam armată, puteam primi 2,000 yuani, o sumă apreciabilă, cu care puteam întreţine bine familia. Apoi, după împlinirea stagiului de 2 doi în armată, puteam primi un loc de muncă dacă voiam să prestez serviciu civil. După ce am văzut astfel de reclame, m-am scris fără să fi spus membrilor familiei. Reţinut acolo, am pierdut legătură cu familia şi cei de acasă nu ştiau unde am fi plecat."

Domnul Huang nu şi-a închipuit că urma să fie despărţit de ceilalţi membri ai familiei timp de 40 de ani ! Huang Qingwang a venit în 1947 o dată cu armată în partea continentală, el având în acel an 19 ani. Doi ani mai târziu, departamentele de resort ale părţii continentale l-au trimis pe Huang la şcoală. Ulterior acesta a fost repartizat la postul naţional de radiodifuziune unde activa ca crainic de dialectul Minnan în emisiunile pentru Taiwan. Însă Huang ducea permanent, în adâncul inimii sale, dorul de cei dragi lui aflaţi în Taiwan.

„În acea vreme unii voiau să caute o prietenă pentru mine, lucru la care nu m-am gândit niciodată. Spuneam că voiam să mă reîntorc în Taiwan unde să-mi iau o nevastă. Mă aşteptau mama şi fratele meu mai mare."

Mai târziu, din cauza relaţiilor încordate între părţile strâmtorii Taiwan, reîntoarcerea la locul natal şi reîntregirea familiei deveneau o aspiraţie greu de realizat. Huang Qingwang şi-a alcătuit aşadar o familie fericită în Beijing. Cu doi fii cuminţi, Huang şi soţia sa au avut multe bucurii în familie, precum şi satisfacţii în muncă profesională. Însă, o dată cu scurgerea timpului, dorul de vatră a devenit tot mai puternic. Noaptea în mintea lui Huang îşi făceau apariţie viaţa din copilărie şi rudele din Taiwan.

„ Noaptea târziu, când mă culcam, îmi aduceam aminte de zilele din copilărie. Dorul de meleagurile natale nu-l puteam scăpa. Dorul devenea şi mai puternic în momentele de mare veselie. Atunci aveam o dorinţă ca în anii cât trăiesc să pot culege o palmă de pământ din locul meu natal, să pot vizita pe unii prieteni din copilărie, să văd pe fratele meu, pe mama mea. "

Tatăl lui Huang Qingwang a încetat din viaţă de timpuriu. El şi fratele său au fost crescuţi cu greu de mama lor. De fiecare dată când se gândea la mama bătrână, Huang era năpădit de o profundă duioşie. Atunci când părăsea Taiwanul, el nici nu şi-a luat rămas bun de la mamă. Pentru Huang Qingwang locul natal rămâne permanent viu. Huang Zhong, fiul mai mare al lui Huang Qingwang, i-a spus corespondentului postului nostru de radio că tatăl său îi vorbea des de lucrurile din loc natal.

„Când eram mici, mâncam mereu pepeni verzi în timpul verii. În aceste momente, el menţiona imediat cum că pepenii verzi din Taiwan sunt mai dulci şi mai zemoşi decât cei din Beijing. Orezul din Taiwan este transparent, mai gustos decât cel din Beijing. Aceste alimente servite în copilărie în Taiwan nu le-a putut savura de zeci de ani. Se vede că tatăl îşi păstrează amintiri frumoase despre fructele şi orezul din Taiwan şi că îi este dor de casa părintească."

Stimaţi ascultători, ne oprim aici. Joia viitoare vom continua cu partea a doua a acestui reportaj. Realizatorul şi prezentatorul Shi Dacheng vă mulţumeşte pentru atenţie.