Odată cu aprofundarea restructurării democratice în Tibet populaţia tibetană nu numai că şi-a ridicat nivelul de trai, dar se bucură şi de drepturi democratice tot mai largi. În anul 1961 în toate localităţile tibetane a început să se aplice sistemul de alegeri generale, masele populare din Tibet bucurându-se astfel pentru prima dată de acest drept democratic ca stăpân pe propria-i soartă. Un număr mare de iobagi şi sclavi eliberaţi au început să deţină funcţii de conducre la diferite niveluri în regiune.

În septembrie 1965 s-a convocat prima sesiune a Adunării Reprezentanţilor Poporului din Tibet, la care s-a înfiinţat Regiunea Autonomă Tibet şi s-a format guvernul popular local, asigurându-se astfel aplicarea în Tibet a politicii de egalitate, unitate, întrajutorare şi prosperitate comună, asigurând totodată populaţiei tibetane şi dreptul să participe la guvernarea statului chinez, şi dreptul de autonomie în ce priveşte afacerile regiunii şi cele etnice. În această privinţă, A Teng, directorul adjunct al Consiliului Poporului al Regiunii Autonome Tibet, a afirmat:

„Prima şedinţă a celei dintâi seseiuni a Adunării Reprezentanţilor Popoporului din Regiunea Autonomă Tibet, convocată în septembrie 1965, a marcat materializarea autonomiei etnice regionale în Tibet. La această şedinţă au fost aleşi membrii Consiliului Popoporului al Regiunii Autonome Tibet. Tibetul a avut de atunci organe etnice regionale de conducere autonomă: Adunarea Reprezentanţilor Poporului şi Consiliul Poporului."

Înfiinţarea Regiunii Autonome Tibet în anul 1965 a marcat traducerea în viaţă a politicii privind autonomia etnică regională în Tibet. S-au înregistrat de atunci până în prezent schimbări uriaşe în aceste locuri din punct de vedere economic, cultural şi social. Măsurile adoptate de guvernul central în Tibet la începutul anilor 80 ai secolului trecut, cum sunt „dreptul pe termen lung privind exploatarea şi gestionarea terenurilor pe cont propriu" şi „dreptul pe termen lung la animalele crescute pe lângă casă", precum şi seria de măsuri preferenţiale pentru agricultură şi ţărani în legătură cu făurirea mediului rural de tip nou bazat pe asigurarea locuinţelor şi pentru sistemul cooperatist de asistenţă medicală, bazat pe asistenţa gratuită, au adus beneficii reale ţăranilor şi păstorilor ce reprezintă peste 80% din populaţia regiunii.

Din cei peste 34.000 de deputaţi ai Adunării Reprezentanţilor Poporului de la diferite niveluri din întreaga regiune, peste 94% sunt în prezent tibetani sau membri ai altor minorităţi naţionale. A Teng a spus:

„Tibetanii şi membrii altor minorităţi naţionale din Tibet au manifestat un mare elan la exercitarea dreptului politic. Procentul de participare la alegerile generale se menţine mereu la un nivel înalt, care a atins în anul 2007 coeficientul de 96,4%. În unele localităţi, acesta a ajuns chiar la 100%."

Odată cu accelerarea modernizării în Tibet, guvernul central a aplicat politica strategică de selectare a cadrelor şi pregătire a personalului calificat din rândul minorităţilor naţionale. Kelzang Yeshe, cercetător la Academia de Ştiinţe Sociale din Tibet, a menţionat:

„Reforma democratică a avut loc acum 50 de ani. Schimbările petrecute în această jumătate de secol în Tibet sunt uriaşe. Dacă nu ar fi fost reforma democratică şi schimbarea sistemului social, n-ar fi fost schimbările atât de uriaşe de astăzi."

Dragi prieteni, până astăzi v-am prezentat în două ediţii realizările obţinute în cei 50 de ani de la reforma democratică în Tibet. Realizatoarea şi prezentatoarea Lin Ting vă mulţumeşte pentru atenţie.