Zhang Yimou a venit de data aceasta la Academia de Film Beijing ca să primească titlul de doctor honorific al Universtităţii Boston, SUA. Academia de Film Beijing este alma mater pentru Zhang. Cu 30 ani în urmă el a fost admis trecând peste reguli în această instituţie şi de atunci i s-a schimbat radical destinul. Zhang Yimou a exprimat şi cu această ocazie mulţumiri.

„Şi acum nutresc sentimente profunde de mulţumire faţă de universitate şi profesorii mei. Sunt recunoscător că trăiesc în această epocă, că am acest alma mater şi aceşti profesori. Mă gândesc mereu – şi părinţii mei se mirau atunci, că n-a fost nimeni din familia mea care a lucrat în domeniul artistic – cum să provină de aici un regizor. Epoca mi-a schimbat soarta. Epoca şi societatea mi-au dat o şansă."

Zhang Yimou s-a născut la Xi'an. În timpul adolescenţei a muncit la ţară, după aceea într-o fabrică textilă. Era silitor la studiu şi a reuşit de prima dată la examenul de admitere la facultate în al doilea an după reluarea examenelor. Deşi avea deja 27 ani, mulţumită experienţei sale bogate a fost admis, trecând peste reguli, de către Academia de Film Beijing. Potrivit amintirilor colegilor de grupă, Zhang Yimou avea vârsta cea mai mare în grupă, dar era şi cel mai harnic.

În 1982 Zhang Yimou a devenit cameraman la Studioul de Film din Guangxi. Cele două filme pe care le-a turnat Unu şi opt şi Pământul galben au injectat vigoare proaspătă cinematografiei chineze de atunci. În 1987 a realizat ca regizor primul său film Sorgul roşu. Sentimentul îndrăzneţ exprimat în acesta a zguduit spectatorii. În 1988 această peliculă a câştigat premiul „Ursul de aur" la Festivalul de Film de la Berlin, fiind primul film chinezesc care a fost laureat vreo dată la unul din cele 4 festivaluri de film cele mai importante din lume. În legătură cu această realizare, renumitul regizor chinez a declarat:

„De fapt eu reprezint un exemplu al persoanelor care ajung târziu la maturitate. Am regizat primul film la vârsta de 37 de ani şi la 38 am luat „Ursul de aur". De atunci mi-a mers tot mai bine."

Ulterior Zhang a intrat în perioada de vârf a creaţiei sale. Încerca tot timpul să se schimbe pe el însuşi şi fiecare film al lui poate oferi spectatorilor o surprinză. Filmul Ju Dou regizat de el în 1990 povesteşte despre problemele sentimentale dintr-o familie cu boiangerie din anii 20-30 ai secolului trecut. Acest film a fost onorat cu multe nominalizări pentru premii internaţionale importante, inclusiv Oscarul pentru cel mai bun film străin. În Lampioanele roşii din 1991 au fost redate imaginile câtorva femei din epoca veche şi această peliculă a cucerit „Leul de Argint" la a 48-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Veneţia şi Premiul acordat de către Federaţia Internaţională a Presei Cinematografice.

Aceste filme sunt în mare parte poveşti ale femeilor ale căror sentimentele erau îngrădite în anii 20-30 ai secolului XX. Fiecare personaj din aceste filme este viu. Când criticii şi spectatorii cosiderau că astfel de filme reprezintă stilul lui Zhang Yimou, el a făcut regia filmului Qiu Ju la judecată, unde a schimbat radical stilul operelor lui din trecut. A folosit mijloacele documentarului, filmarea cu camera ascunsă, şi implicarea actorilor neprofesionişti, oglindind realitatea satelor Chinei contemporane. Acest film a luat „Leul de Argint" şi protagonista, Gong Li, a câştigat premiul pentru cea mai bună actriţă.

În următoarele filme ale lui, cum sunt Triada din Shanghai, Păstrează-ţi calmul, Niciunul mai puţin, Drumul spre casă sau Vremuri fericite, Zhang Yimou a făcut încercări îndrăzneţe, exploatând posibilităţile nemărginite ale artei cinematografice.