În mână cu o sticluţă plină cu ulei de trandafiri, Li Jiyong, sătean dintr-o suburbie a Beijingului, încă se mai miră că mâinile cu care căra cândva bălegarul au creat „aurul lichid" din recipientul înfăţişat.

„Nimic nu este imposibil dacă i te dedici", spune Li, un bărbat de 46 de ani, şeful companiei de parfumerie „Valea Trandafirilor Beijing".

A crescut în Mentougou, district suburban din vestul capitalei Chinei. A abandonat şcoala pe când avea 9 ani din cauza sărăciei. Îşi ajuta părinţii să-şi vadă de ogorul lor. Mai tot timpul avea de adunat balegă, întrebuinţată mai ales ca îngrăşământ natural pentru solul destul de puţin darnic.

Când vârsta i-a îngăduit, a învăţat să conducă şi a lucrat ca şofer. Apoi s-a ocupat de contractarea unor lucrări de construcţii.

S-a întâmplat să vadă o sticluţă delicată în biroul unui manager de la hotelul Diaoyutai pe când efectua o lucrare aici în anul 2003. A aflat că lichidul dinăuntru valora cam 25.000 dolari.

„Atunci am auzit pentru prima dată de uleiul de roze, principalul extract din petalele de trandafiri, şi am înţeles că este foarte mult preţuit în industria parfumurilor", mărturiseşte managerul de azi.

Dar conţinutul sticluţei i-a amintit de locul său de origine, lângă muntele Miaofeng, cu cel mai înalt vârf de 1300 m. Clima de aici este întru totul favorabilă cultivării trandafirilor.

De fapt, tradiţia cultivării acestei flori în zonă are o istorie de peste un mileniu. Creşterea trandafirilor este o sursă însemnată de venituri pentru ţăranii locului de multe generaţii. Dar piaţa instabilă însemna pentru un cultivator venituri nu mai mari de 4.000 de yuani pe an din această îndeletnicire.

Li Jiyong a ajuns la concluzia că trandafirii pot aduce localnicilor de cel puţin 5 ori mai mult. După discuţii cu mai mulţi specialişti a înţeles că procesul de distilare este cheia transformării rozelor în parfum. Doar că drumul către bunăstare n-a fost prea lin.

Omul nostru şi-a cheltuit mai toate economiile ca să cumpere în 2005 echipament pentru o distilerie. A utilizat pentru încercări împreună cu cei angajaţi frunze de trandafiri în loc de petale ca să economisească bani. Tot ce au obţinut a fost un gaz toxic, care i-a ameţit pe toţi.

Oamenii din sat făceau haz pe seama lui, declarând că dacă va produce esenţă de trandafiri, îi vor da lui petalele de la toate florile pe care le cresc. Întreprinzătorul nu s-a dat bătut. A împrumutat bani şi a cumpărat trandafiri să-şi continue încercările. Două luni mai târziu din laborator exala un parfum puternic de roze. Li era în culmea bucuriei.

Ajutat de experţi de la politehnica din Beijing, a reuşit să patenteze uleiul de roze ca produs cosmetic. A fondat Asociaţia Plantatorilor de Trandafiri din Mentougou, cu 76 de membri. Ca să extindă plantaţiile de trandafiri, i-a îndemnat pe ţăranii din împrejurimi să i se alăture. Ca să-i convingă că a creşte trandafiri este mai rentabil decât a planta altceva, a organizat în 2006 o „vizită de lucru" cu 50 de ţărani la o renumită bază de cultivare a rozelor din provincia Shandong. A reuşit!

După un an a apărut o altă problemă: lipsa mâinii de lucru, căci petalele se recoltează neapărat înainte ca floarea să se deschidă. A pierdut din această cauză 100.000 de yuani într-o singură zi. Soţia l-a sfătuit să renunţe. N-a renunţat şi ajutat de consăteni, a supravieţuit şi acestei încercări.

Astăzi firma lui se numără printre marii producători de ulei de trandafiri şi diverse produse cosmetice din acesta: 400 t anual. Ca să se obţină un kg de ulei sunt necesare 5 t de petale. De aceea unii producători lipsiţi de onestitate amestecă uleiul cu diverse substanţe sintetice. Li nu poate fi înşelat, căci între timp a devenit chiar consultant în domeniu. Din păcate, nu vă putem trimite şi o picătură de parfum pe calea undelor.

Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă peste o săptămână la aceeaşi rubrică.