Dragi prieteni, la microfon Lin Ting. Bun găsit la o nouă ediţie a rubricii consacrate minorităţilor naţionale. În ediţia trecută am transmis prima parte a materialului despre schimbările uriaşe petrecute în Regiuunea Autonomă Tibet în cei 30 de ani de refomă şi deschidere. Astăzi vom continua cu a doua parte.

Apariţia în satele tibetane a tractoarelor acum 30 de ani a fost primită cu mare curiozitate. Acum acestea au devenit de nelipsit pentru lucrările agricole, alături de alte maşini unelte, precum secerătorile şi batozele. Numai este de mirare dacă un ţăran cumpără un tractor sau o maşină.

Lin Mu, responsabil de la departamentul agricol şi zootehnic din Tibet, a informat că fondurile mobilizate în ultimii 5 ani de autorităţile locale depăşeşte un miliard de yuani şi a contribuit la promovarea a 173 de obiective specifice de dezvoltare a agriculturii. Lin Mu a spus:

„S-a format în linii mari zona de promovare a produselor specifice agriculturii şi zootehniei. Am introdus şi un mecanism de funcţionare eficientă care corespunde politicii statului privind acordarea subvenţiilor de stat cu aportul populaţiei şi participarea întreprinderilor. Dezvoltarea agriculturii specifice locului pentru a promova restructurarea agriculturii a devenit un consens al autorităţilor de la diferite niveluri şi al populaţiei locale."

Duo Qing, director adjunct al Institutul de Cercetare a Economiei Rurale din cadrul Academiei de Ştiinţe Sociale din Tibet, a arătat că sectoarele neagricole din Tibet, precum agroturismul, industria manufacturieră, transportul particular au cunoscut o dezvoltare rapidă, devenind deja principale surse de venit pentru ţăranii şi păstorii din zonă.

„Graţie politicii statului de a încuraja ţăranii să se ocupe şi de sectorul de circulaţie a mărfurilor, vocaţia acestora pentru comerţ a fost stimulată considerabil. Potrivit datelor statistice, numărul gospodăriilor înregistrate în sectorul comercial în anul 2008 din zona noastră a ajuns la 78.000, ceea ce implică 170.000 de persoane."

Duo Qing a arătat că populaţia care acorda în trecut atenţie mai mare „hranei şi îmbrăcămintei", şi-a sporit acum cheltuielile pentru asistenţă medicală, odată cu ridicarea necontenită a nivelului de trai şi a calităţii vieţii.

În cei 30 de ani de reformă şi deschidere sectorul sănătăţii din Tibet a cunoscut şi el o dezvoltare uriaşă. În prezent s-a format în această regiune o reţea de asistenţă medicală care acoperă aproape toate zonele rurale, având ca centru Lhasa. Numărul unităţilor spitaliceşti de medicină tibetană a ajuns de la 3 la 7127. Acum toţi ţăranii şi păstorii din Tibet sunt incluşi în sistemul de asigurare a asistenţei medicale bazat pe asistenţa medicală gratuită.

Wan Jianpeng, responsabil la departamentul de resort din Tibet, a menţionat:

„În anul 2007 fondul mediul anual pe cap de locuitor acumulat în întreaga regiune era de 110 yuani, din care statul suporta pentru fiecare 85 de yuani, ceea ce reprezenta 77% din fondul total al asistenţei medicale din întreaga regiune. Acesta este superior nivelului mediu pe ţară. În momentul de faţă sistemul nostru de garantare a asistenţei medicale acoperă deja pe toţi locuitorii din mediul urban şi rural din Tibet."

Dragi prieteni, în ultimele două ediţii a rubricii consacrate minorităţilor naţionale v-am prezentat schimbările uriaşe petrecute în Regiunea Autonomă Tibet în cei 30 de ani de reformă şi deshidere. Realizatoarea şi prezentatoarea Lin Ting vă mulţumeşte pentru atenţie.