Li: Bună seara, dragi prieteni! Li Xin vă salută de la Beijing.

Carol călătorind în România

Chu: Li, tocmai ne-am întors la treabă după revelion. Cred că la fel ca noi, prietenii noştri români şi moldoveni au proaspătă în memorie atmosfera deosebită a sărbătorilor de iarnă.

Li: Aş fi vrut foarte mult să plec încă o dată în România ca să mă reîntâlnesc cu prietenii mei români şi să mă bucur de obiceiurile tradiţionale româneşti de sărbători.

Carol Chung împreună cu un păstor român

Chu: Am auzit că ai o prietenă din Hong Kong care a predat cursuri de chineză şi engleză la universitatea din Sibiu în anul academic 2003-2004, când tu făceai specializarea tot acolo. Ea a călătorit singură în multe localităţi din România în timpul vacanţelor de Crăciun şi Paşte şi cu alte ocazii.

Li: Da, aşa este. Este vorba de Carol Chung, absolventă cu specializarea în pedagogie engleză a Universităţii Hong Kong. Actualmente lucrează ca reporter la publicaţia „The Standard". Am invitat-o să viziteze postul nostru de radio în august anul trecut, când a fost trimisă de publicaţie să relateze despre jocurile olimpice de la Beijing.

La cursul de limba chineză

Chu: Ştiu că i-ai luat şi un interviu. Hai să le vorbim astăzi ascultătorilor despre această fată. Ce zici?

Li: De ce nu? Propun să ascultăm mai întâi ce a spus Carol despre Paştele petrecut de ea într-un sat din nordul României.

„Am auzit că în nordul României sunt multe mănăstiri vechi din lemn. Am hotărât să vizitez o familie de ţărani şi să văd cum petrec ei Paştele. Am mers într-un sat şi am bătut la uşa unei case. Gazda a fost foarte amabilă. M-a poftit să intru înăuntru şi m-a invitat să mă merg în Noaptea Învierii împreună cu membrii familiei la biserica din sat, ca să văd slujba de acolo."

Li: Carol mi-a spus că a cumpărat destul de multe obiecte de artă în decursul acestei vizite. I-a plăcut cel mai mult faţa de masă cu florile brodate de către amfitrioana ei din satul vizitat. Carol îşi acoperă şi acum cu ea calculatorul pe care-l are acasă în Hong Kong.

Chu: Cum a comunicat Carol cu membrii acestei familii de ţărani? În română?

Li: Ştie doar câteva cuvinte româneşti. A vorbit cu ei în limbajul gesturilor. N-a fost prea greu. Dar lucrul cel mai admirabil este că a călătorit în România pe jos şi a făcut autostopul. Carol a explicat de ce nu i-a fost teamă de acest lucru, pe care mulţi prieteni ai ei din Hong Kong îl consideră prea periculos într-o ţară străină.

„În opinia mea românii sunt foarte buni la inimă. În comparaţie cu alte ţări, aveam mai puţine temeri în România. Am fost în alte câteva ţări est-europene, cum ar fi Ungaria, Slovacia şi Cehia. Probabil, datorită originii latine a poporului român, mi se pare că acest popor este mai cald."

Chu: Am înţeles că a călătorit astfel în multe locuri din România.

Li: Da. Dar i-a plăcut cel mai mult Sibiu, unde a predat cursuri.

„Sibiul este un orăşel tipic european. Are multe străduţe vechi, bine conservate. Aflat în zona Transilvaniei, este un oraş reprezentativ."

Chu: Mă interesează cum a ales Carol să predea cursuri în România.

Li: Lui Carol îi plac foate mult excursiile. Visează să călătorească în întreaga lume şi să stea câte un an în fiecare ţară. Fiind dornică să cunoască Europa, a ales mai întâi o ţară est-european㠖 aceasta fiind România – ca primă destinaţie a călătoriilor sale pe continentul european. Iată ce ne-a spus:

„Un profesor al meu de facultate a predat cursuri de limba engleză la Universitatea Cluj. El cunoaşte un profesor de la universitatea Lucian Blaga de la Sibiu. M-a introdus lui şi apoi am avut acest prilej. Dar în trecut eu nu ştiam aproape nimic despre România."

Chu: A povestit Carol ceva interesant despre activitatea sa de profesor la Sibiu?

Li: Desigur. Pentru că am petrecut împreună un an de zile la Sibiu, interviul a fost de fapt o conversaţie liberă despre viaţa noastră plăcută de acolo. Aşa cum am spus la începutul emisiunii, specialitatea lui Carol este pedagogia engleză. Ea a explicat de ce a hotărât să predea şi limba chineză la Sibiu.

„Am considerat că la fel ca în alte localităţi româneşti, foarte puţini oameni cunosc limba chineză la Sibiu şi au puţine cunoştinţe despre cultura chineză. Deşi nu sunt expertă în cultura chineză, am crezut că dacă pot să le prezint ceva, va fi binevenit."

Li: Pentru a stârni interesul studenţilor săi pentru cultura ţării noastre, Carol le-a cântat la erhu (instrument tradiţional chinezesc cu două corzi) şi a cerut mamei sale să-i expedieze prin poştă pensule, tuş, şi alte obiecte ca să scrie pentru studenţii săi texte în caligrafia chinezească. Carol mi-a mărturisit:

„Am cântat câteva piese, cum ar fi Luna reflectată de lacul Erquan şi Râul regretelor. Le-au plăcut foarte mult. Am învăţat în timpul liber să cânt la vioară cu o profesoară română. Am cântat şi la erhu pentru ea. Mi-a spus că cele două instrumente muzicale seamănă. I-am dăruit un CD cu melodii la erhu. A fost foarte bucuroasă."

Li: Eforturile lui Carol n-au fost zadarnice. Mi-a explicat că deşi din cauza programului prea încărcat, majoritatea stundeţilor săi n-au putut să înveţe toate cursurile de limba chineză, două fete au reuşit să frecventeze toate cursurile în limba noastră. Ea a spus:

„Una din cele două fete a fost interesată să practice caligrafia chinezească, folosind pensula dăruită de mine. A învăţat aşa de bine limba chineză, încât am găsit pentru ea un prilej de a învăţa cu bursă limba chineză la Beijing. Din păcate, din cauză că încă n-a terminat facultatea, a abandonat această şansă. Dar fata doreşte foarte mult să viziteze, ori să facă în viitor studii în China."

Chu: Carol este într-adevăr o bună profesoară.

Li: Da. Mi-a povesitit că nu doar la cursurile de chineză, dar şi la cele de engleză a prezentat multe aspecte legate de cultura chinezească şi de diferenţele dintre aceasta şi cea occidentală. Ea a menţionat fericită că doi dintre studenţii ei au reuşit cu ajutorul său să predea limba engleză în provincia Henan din ţara noastră.

„Ei au stat doi ani la Anyang, predând cursuri de limba engleză la universitatea unde eram profesoară. Ei pot vorbi fluent limba chineză. Au fost mulţumiţi de condiţiile de viaţă şi muncă oferite de universitate."

Li: I-am propus lui Carol să transmită ceva prietenilor ei din România prin intermediul emisiunii noastre.

„Îmi cer scuze că nu v-am scris prea mult în aceşti patru ani din cauza timpului. Dar sunt convinsă că ne gândim mereu unii la alţii."

Carol acordând un interviu

Li: În încheierea interviului Carol a arătat că viaţa sa de un an în România i-a adus bucurie, prietenii şi cunoştinţe. Dacă va mai avea ocazia, va vizita încă o dată România, ca să vadă schimbările de acolo de după aderarea la Uniunea Eurpeană.

Chu: Li, te admir mult că ai o prietenă aşa de bună! Dar timpul acordat rubricii noastre este prea limitat! Trebuie să ne oprim aici.

Li: Ce să facem? Hai săi încheiem ediţia de astăzi cu ce a spus Carol în româneşte.

Carol în vizită la RCI

„Bună ziua! La revedere!"

Chu, Li: La revedere, dragi prieteni!