Tian Zhuangzhuang

În biroul său greu de găsit din Studioul de Filme Beijing, Tian îi vorbeşte lui Chen Nan, reporter de la China Daily, despre ce-l animează.

„Când mă trezesc dimineaţa, primul lucru la care mă gândesc este filmul, filmul la care lucrez, filmul pe care-l pregătesc, filmul pe care l-am făcut."

Regizorul preferă mai curând să discute despre creaţiile sale decât despre evenimentele culturale din ţară ori de peste hotare.

Este descendentul unei familii strâns legate de lumea filmului. Tatăl său, Tian Fang, a fost un actor renumit începând din anii 30 ai secolului trecut şi a făcut şi regie. Mama lui, Yu Lan, a fost o stea a ecranului chinezesc în anii 50. Ulterior a devenit şefa Studioului de Filme pentru Copii.

Dar băiatul de atunci nu avea de gând să calce pe urmele părinţilor, ba chiar ura filmele. Date fiind ocupaţiile părinţilor, putea viziona o mulţime, dar peliculele alb-negru de propagandă autohtone şi ruseşti nu prea-l amuzau pe puşti, iar aerul din sălile tixite nu-i pria. A încetat să meargă la cinematograf pe la 9-10 ani, după ce i sa făcut rău într-un cinematograf.

S-a reîmprietenit cu filmul în 1978, când şi-a început studiile la Academia de Film de la Beijing. Anterior, în spiritul perioadei, s-a înrolat în armată şi a călătorit mult prin colţuri îndepărtate ale ţării. A devenit după aceea fotograf până când, după Revoluţia Culturală, a ajuns student.

A avut prilejul să vizioneze împreună cu colegii o mulţime de filme din ţară şi de peste hotare, care nu rulau pe ecrane. Regizorul îşi aminteşte:

„Eram liberi să vedem orice doream şi să visăm la ce gândeam că vom face în viitor. Nu ştiam nimic despre filme. Aveam doar pasiune şi am devenit pasionaţi să facem filme."

„Realizatori de filme din Generaţia a V-a, cum am fost numiţi mai târziu, eram unici, pentru că avusesem experienţe dificile şi întortocheate înainte să devenim regizori, martori ai schimbărilor dramatice din societate", adaugă el.

„Eu unul aveam ceva ce doream să le spun oamenilor, un mesaj. Generaţia mea de regizori preferă să lupte ca să poată face lucrul dorit în loc să asculte la ce le cer alţii. Avem un spirit rebel..."

Către finele deceniului 9 şi la începutul ultimului din secolul încheiat Tian a regizat 3 filme ce au avut succes de public: Toboşarul (1987), Puştii rock'n roll (1988) şi Eunucul imperial (1991). Se adaugă în afară de cele deja menţionate Elefantul roşu şi Zmeul albastru.

În afară de peliculele artistice realizate, Tian a fost şi regizorul mai multor filme documentare. Unele dintre ele, cum ar fi Delamu (prezentarea unei rute vechi de un mileniu prin munţii din Yunnan), au fost vizionate la festivaluri cinematografice peste hotarele ţării.

Maestrul de go

Câteva dintre filmele sale au rulat în primăvara acestui an, alături de alte producţii internaţionale, în cadrul unui festival artistic organizat de Institutul Artelor Contemporane de la Londra.

Iar activitatea lui nu se limitează doar la producerea propriilor filme, căci actualmente este şeful Secţiei de Regie de la Academia de Film Beijing, locul în care s-a reîntâlnit aproape întâmplător cu filmul cu 3 decenii în urmă.

„Întâlnirea mea accidentală cu filmul s-a vădit a fi îndeletnicirea şi iubirea vieţii mele. Văd filmul ca pe o necesitate a vieţii."

Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă muţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă peste o săptămână la aceeaşi rubrică.