
Qunpei Ciren (stanga)
În cei 30 de ani de reformă şi deschidere Regiunea Autonomă Tibet a suferit schimbări uriaşe odată cu dezvoltarea ţării. Agricultura şi zootehnia din regiune au cunoscut o mare dezvoltare şi nivelul de trai al locuitorilor s-a ridicat. Realizări uriaşe au fost înregistrate şi în ce priveşte deplasările populaţiei şi asistenţa medicală. Vom consacra două ediţii pentru a vă prezenta schimbările petrecute în această regiune din vestul Chinei în cei 30 de ani de reformă şi deschidere. Astăzi transmitem prima parte.
„Grupul nostru de companii Darewa are în subordonare 8 firme. Capitalul fix al companiei noastre depăşea 500 de milioane de yuani în 2007", spune Qunpei Ciren, bărbat de peste 50 de ani, fondatorul companiei. Qunpei s-a născut într-o familie de iobagi din ţinutul Renbu din Tibet. În anul 1982 a înfiinţat o echipă de constructori numită Darewa. În urma a 20 de ani de dezvoltare echipa Darewa a devenit cea mai puternică companie privată de profil din regiune, iar Qunpei Ciren e considerat un mare întreprinzător provenit din rândul ţăranilor.
Însă în Tibet mai sunt mulţi cu o experienţă similară cu a lui Qunpei Ciren. La circa 10 km de Lhasa, reşedinţa Regiunii Autonome Tibet, se află un sat, Zangre, supranumit Satul Laptelui. Săteanca Basang este considerată cea dintâi îmbogăţită de aici. Are cea mai mare crescătorie de vite. Basang a spus că în trecut creştea vaci doar pentru consumul propriu, însă acum acestea reprezintă principala sursă de venit a familiei.
„Am în crescătorie 35 de vaci, care produc zilnic peste 200 kg de lapte. Excluzând cheltuielile cu salariile pentru 11 lucrători şi pentru furaje, câştigul anual depăşeşte 70.000 de yuani."
În anii '80 ai secolului trecut, familia lui Basang, ca şi multe alte familii de păstori tibetani, creştea câteva vaci pentru necesarul vieţii cotidiene ale familiei. În anul 1994 Basang a vândut vacile crescute de câţiva ani şi cu un credit în sumă mică oferit de guvern a luat 6 vaci de rasă, apucându-se să producă lapte şi unt. În anul 2003 Basang a deschis prima hală de fabricare a iaurtului din satul Zangre, promovând totodată produsele lactate de marca Bazha.
Intrând în noua ei casă, o clădire cu etaj şi o suprafaţă totală de peste 400 mp, se pot vedea aproape toate aparatele de uz casnic, cum ar fi televizor color, frigider, maşină de spălat rufe. Femeia creşte pe lângă casă zeci de vite şi oi. Magazia îi este plin de cereale. Basang trăieşte acum o viaţă fericită la care nu a îndrăznit să viseze niciodată în trecut.
Majoritatea fondurilor necesare afacerii lui Basang sunt asigurate de credite cu sume mici oferite de stat. Satul Baiding din cel mai mare sector agricol din suburbia oraşului Lhasa are cel mai ridicat nivel de mecanizare. Săteanul Caidan Pingcuo din acest sat ne-a informat că pentru ridicarea producţiei agricole, statul asigură 80% din fondul necesar pentru mecanizare, iar restul de 20% este suportat de ei.
„Fiecare gospodărie din satul nostru dispune de maşini agricole, ceea ce ne-a asigurat o mai mare eficienţă în producţia agricolă. Venitul meu anual este acum de peste 30.000 de yuani, de 3 ori mai mult în comparaţie cu acum câţiva ani."
|