Zhou Shengjun preferă să fie numit profesor, iar nu patron. Indiferent de titlu, este evidentă pasiunea lui pentru ceea ce face. Probabil de aceea şi pare mai tânăr decât cei 60 de ani pe care-i are.

Entuziasmul său se vede nu numai pentru afaceri, ci şi pentru simţul frumosului cu care le asociază, solicitându-i pe cei 20.000 de angajaţi de sub conducerea lui să procedeze la fel. Întrunirile cotidiene de evaluare a produselor firmei sunt „obligatorii". Iar produsele sunt... fotografii.

Cel menţionat este fondatorul şi directorul executiv al companiei specializate în poze nupţiale Goldenlady cu sediul în Chongqing, uriaşul municipiu din zona centrală a Chinei. Astăzi el este cel care dă tonul în realizarea fotografiilor de nuntă din această ţară. Dispune de cele mai multe ateliere fotografice şi cel mai avansat echipament.

În domeniul său de activitate este considerat fără tăgadă drept persoana cu cea mai mare influenţă, iar Goldenlady este inclusă în seria firmelor chinezeşti de renume incontestabil.

Are 300 de ateliere fotografice specializate pentru nunţi răspândite în 75 de oraşe ale ţării. Beneficiile de anul trecut s-au ridicat la suma de 800 milioane de yuani (cam 80 milioane de euro, la cursul de atunci).

În afară că n-a renunţat să-şi extindă afacerea, are în vedere şi realizarea unui Parc al Căsătoriilor la Chongqing, pentru care sunt plănuite investiţii de 500 mil. yuani. Prin intermediul acestuia, patronul se aşteaptă ca veniturile companiei sale să ajungă la 1,2 mld. yuani.

Cheltuielile pentru o nuntă ajung în mod obişnuit la 80.000-100.000 de yuani, pozele făcute cu acest prilej ocupându-şi cota lor, nu chiar neglijabilă. Iar, după cum spune „profesorul":

„Căsătoriile vor fi o piaţă tot mai mare în China", el precizând că „a fi un pas înaintea mulţimii este arma cu care înving."

Zhou Shengjun s-a născut într-o familie nevoiaşă din oraşul unde-şi are baza afacerii de azi. La 14 ani lucra ca bucătar. A avut şansa să lucreze într-un studio fotografic de stat când a împlinit 30 de ani. A devenit în scurtă vreme directorul adjunct al acestuia, dar munca i se părea lipsită de atractivitate şi de provocări. Aşa i-a venit ideea să-şi înceapă propria afacere.

După ce a vizitat Hong Kongul de două ori în 1982, şi-a dat seama că fotografiile pentru nunţi pot fi o mare afacere, deşi în vremea aceea poza (unica de obicei) a mirelui şi miresei se limita la imaginea unui cuplu fotografiat de la bust în sus.

De fapt, n-a început cu tineri căsătoriţi, ci cu odraslele lor. A adus 18 lăzi cu jucării şi echipament din Hong Kong în 1985. Şi şi-a deschis un studio fotografic pentru copii. Afacerea a mers bine şi i-a dat curaj să se extindă spre ceea ce patronează azi.

Primul atelier de poze pentru nunţi avea 19 angajaţi şi se bizuia pe o investiţie în grup de 65.000 dolari. Era anul 1989. Afacerea lui a însemnat întâia firmă privată din oraş ce s-a bucurat de sprijinul autorităţilor locale.

Primul an s-a sfârşit cu pierderi, căci pe atunci oamenii nu erau dispuşi să plătească echivalentul a 3 salarii lunare pentru nişte poze. A redus de 4 ori preţul şi afacerea a crescut anul următor cu 60%. În 1993 deschidea al doilea studio şi la finele deceniului avea deja 50 de ateliere ce-i aduceau 20 milioane de yuani.

Când partenerii s-au separat, fiecare din ei a încasat de 50 de ori mai mult decât contribuţia iniţială. Zhou a rămas în afacere, hotărând să facă din firmă o marcă mai mare şi mai puternică.

Nu consumă prea multe energii pentru reclamă. 60% din clienţi au fost câştigaţi prin sfaturile propriilor lor prieteni. Însă nu face economie de idei şi iniţiative. A standardizat serviciile oferite, dar şi managementul atelierelor fotografice, admirat şi peste hotare, a deschis o şcoală de pregătire profesională a angajaţilor, a început să ofere produse şi servicii anexe fotografiilor, şi-a deschis primele studiouri în SUA şi Canada, căci „ne dezvoltăm prin inovaţie continuă".

Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă peste o săptămână la aceeaşi rubrică.