„Drumul mătăsii", deschis acum peste 2000 de ani de China pentru schimburile comerciale, este cunoscut în întreaga lume. Ca punte al legăturilor dintre China, pe de o parte, şi ţările asiatice, africane şi europene, pe de alta, „Drumul mătăsii" a adus contribuţii de seamă la schimburile materiale şi spirituale între estul şi vestul lumii. In ediţia de astăzi, vă prezentăm acest celebru drum.

Drumul mătăsii a fost un drum pe uscat, destinat schimburilor comerciale, care porneşte din China, străbate Asia Centrală, Asia de Sud şi cea de Vest şi ajunge pînă în Europa şi Africa de Nord. Prin acest drum, mari cantităţi de mătase şi produse textile chinezeşti au ajuns în ţările vestice. Prin urmare drumul a fost cunoscut prin denumirea „Drumul mătăsii".

Construit în timpul dinastiei Han, în secolul 1 înaintea erei noastre, acest drum, lega China de oraşul egiptean Alexandria, trecând prin actualul teritoriu al Afganistanului, Uzbekistanului şi Iranului. Un alt drum străbătea Pakistanul, oraşul Kabul din Afganistan şi ajungea până în golful Persic. Se putea ajunge şi până la oraşul Karaci din Pakistan, după care drumul continua pe mare, legând China de Persia şi Roma.

Intre secolele 2 înaintea erei noastre şi 2 era noastră, acest drum a reuşit să lege cele 4 imperii - Imperiul Roman din Europa, imperiul Parthia (o ţară sclavagistă de pe actualul teritoriu al Iranului) din Asia de Vest, Imperiul Kushan (care domina Asia Centrală şi partea nordică a Indiei) şi dinastia chineză Han.

Prin reţeaua „Drumului mătăsii" se făceau legături şi schimburi frecvente între est şi vest. O serie de culturi şi plante originale din ţările vestice au pătruns în China prin intermediul „Drumului mătăsii", ca ardeiul, morcovul, piersicul, pepenele. „Drumul mătăsii" a cunoscut o prosperitate nemaiântâlnită în perioada dinastiei Tang. Atunci au ajuns în China multe blănuri, bijuterii, apă de colonie, vase de sticlă, articole de aur şi argint, confecţii, precum şi muzică, dansuri, preparate culinare etc.. Concomitent, diverse materiale şi tehnologii chineze au fost transportate, pe acest drum, către ţări din Asia, Africa şi Europa, ca mătasea şi tehnologia creşterii viermilor de mătase, tehnica de fabricare a hârtiei şi cea tipografică, vase lăcuite, porţelanuri, praful de puşcă, busola şi multe altele, aducându-se o mare contribuţie la civilizaţia mondială.

Concomitent cu schimburile materiale, tot pe acest drum se făceau şi schimburi culturale. Budismul, una din cele 3 mari religii din lume a pătruns în China încă de la sfârşitul dinastiei Han de Vest (anii 206 – 220 înaintea erei noastre). In peştera Kezier din Xinjiang sunt încă păstrate frescee pe o suprafaţă de circa 10.000 de mp, datând din secolul 3, care reflectă pătrunderea budismului în China. Potrivit documentaţiei istorice, această religie de origine indiană a ajuns prima dată în China în localităţile Kezier din Xinjiang şi Dunhuang din provincia Gansu. Grota Mogao cu basoreliefuri budiste de la Dunhuag şi Longmen din Luoyang, situate pe drumul mătăsii, au contopit stilurile artistice din est şi din vest, fiind mărturii ale schimburilor culturale între estul şi vestul lumii. Aceste grote cu fresce sunt trecute pe lista patrimoniului cultural universal.

După secolul 9, pe măsura modificării configuraţiei politice şi economice din Europa şi Asia, mai ales a progreselor tehnologice din navigaţia maritimă, folosirea „Drumului mătăsii" pe uscat s-a redus treptat. Până în dinastia Song, secolul 10, acest drum şi-a pierdut din ce în ce mai mult funcţia comercială.

„Drumul mătăsii" a jucat un rol important de-a lungul istoriei pentru civilizaţia umană. In ultimii ani, UNESCO a lansat programul de cercetare a „Drumului mătăsii", calificându-l drept un drum al dialogului, care a contribuit la promovarea dialogului şi a schimburilor între estul şi vestul lumii.

V-am prezentat drumul mătăsii din antichietatea chineză. Ediţia de azi a rubricii „Cultura chineză" a fost realizată şi prezentată de Luo Dongquan care vă mulţumeşte pentru atenţie.