În limba chineză hua ping înseamnă „vază de flori", dar termenul este folosit şi pentru a descrie o femeie frumoasă deşartă de alte calităţi, deci nu tocmai demnă de luat în seamă.

Xu Jinglei pare să satisfacă etichetarea: înălţime 1,70 m, greutatea 68 kg, zâmbet dulce şi imaginea unei frumuseţi pe care s-o cauţi printre vecini.

Dacă spectatorii chinezi au fost subjugaţi de frumuseţea femeii, în acelaşi timp au zeflemisit-o fără remuşcări după debutul ei pe marele ecran din 1997 în filmul Supă iute de dragoste, realizat de Zhang Yan, urmat de prezenţa actriţei în câteva seriale TV.

Xu a fost considerată una dintre cele patru regine ale filmului chinezesc, alături de Zhao Wei, Zhang Ziyi şi Zhou Xun, dar criticii ei insistau:

„Nu ştie decât să zâmbească în faţa aparatului de filmat."

Remarcile caustice s-au stins pe măsură ce cariera artistei a prins aripi. Pe parcursul a numai câtorva ani s-a dovedit o fiinţă multilaterală, probându-şi calităţile de regizor cu deja trei pelicule la activ, de autor al unui blog mult căutat şi de redactor şef al revistei online Kai La.

Se pare că schimbările nu au fost rezultatul unui plan. Xu, care are acum 34 de ani, afirmă că schimbarea este o trăsătură a personalităţii proprii.

„Am dorit să devin actriţă după ce am absolvit (facultatea) în 1996. Dar m-am plictisit să joc mereu acelaşi fel de roluri şi am dorit să încerc ceva nou", mărturiseşte ea.

Tatăl artistei dorea ca fata lui să devină o maestră a caligrafiei, formă de artă plastică mult apreciată în China. Dar tânăra s-a înscris la Academia de Film de la Beijing. A devenit deja un nume cunoscut ca interpretă pe când avea doar 21 de ani.

Schimbarea s-a văzut în anul 2002, când a încheiat turnarea primului ei film în calitate de regizoare, Tatăl meu şi cu mine. Pelicula explorează realţiile dintre un părinte şi fiica sa. Proaspăta regizoare a profitat de popularitatea avută ca actriţă. Regizorii Ye Daying, Jiang Wen şi Zhang Yuan au avut amabilitatea să joace în film şi i-au dat multe îndrumări preţioase pentru noua ei postură. Xu Jinglei spune că a învăţat o mulţime de la aceştia şi le rămâne recunoscătoare.

Al doilea film unde apare pe generic ca regizoare este Scrisoare de la o necunoscută din 2004. Este adaptarea cinematografică a scrierii lui Stefan Zweig. Cu această peliculă Xu a primit distincţia pentru cel mai bun regizor la festivalul internaţional de film de la San Sebastian. Talentul ei de regizoare era consfinţit.

Dar voia mai mult. În al treilea film, Visurile pot veni, reuşeşte performanţa să captiveze spectatorii cu discuţia pe parcursul unei nopţi în camera lor a numai două personaje. Creaţia are tente autobiografice, întruchipând simţămintele artistei satisfăcute, dar şi plictisite din perioada când juca în seriale TV şi producţii comerciale. 

Admiratorii ei atrag atenţia că nu e vorba doar de o actriţă şi o regizoare de succes, ci şi de o talentată scriitoare. „Lao Xu", cea mai apreciată autoare de bloguri din China, consideră că scrisul este maniera prin care se exprimă pe sine. Femeia este surprinsă de numărul celor care-i accesează blogul, fiind uimită că după o absenţă de 6 ani de pe micul ecran şi cu o prezenţă foarte discretă în viaţa publică oamenii sunt atât de interesaţi de rândurile sale.

„N-am habar de ce atâţia oameni ar fi interesaţi de blogul meu."

Despre ce scrie? Despre viaţa ei de zi cu zi, despre munca ei şi noile ei filme, uneori despre lumea spectacolelor...

Se adaugă revista online pe care o conduce. Şi aceasta este mult citită, dacă luăm în consideraţie cele 200 de milioane de accesări de la lansarea publicaţiei cu un an în urmă.

Schimbările sunt evidente, dar femeia susţine că mănâncă aceleaşi feluri, are aceiaşi prieteni şi este la fel de îndrăgostită de Beijing ca şi înainte.

Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă peste o săptămână la aceeaşi rubrică.