In istoria Chinei, după societatea sclavagistă care a durat peste 2000 de ani, a apărut în anul 221 înaintea erei noastre prima dinastie feudală cu o structură centralizată - dinastia Qin. Apariţia ei are o semnificaţie majoră în istoria Chinei. In ediţia de azi, vă prezentăm această dinastie.

Perioada între anii 255 şi 222 înaintea erei noastre a marcat sfârşitul societăţii sclavagiste şi epoca statelor combatante în istoria Chinei. In aceea perioadă existau numeroase mici formaţiuni statale independente mici. Ele se luptau mereu, atacându-se şi anexându-se una pe alta. Până la urmă au rămas doar 7 state mai mari: Qin, Qi, Chu, Wei, Yan, Han şi Zhao. Dintre ele, statul Qin situat în partea nord-vestică a Chinei de astăzi a devenit tot mai puternic datorită faptului că a înfăptuit mai devreme reforma militară şi agrară. In anul 247, înaintea erei noastre, Ying Zheng în vârstă de 13 ani, moştenind puterea supremă, a urcat pe tronul imperial, fără să deţină însă efectov puterea. Abia la vârsta de 22 de ani, el a început să exercite puterea şi să înfăptuiască marele plan de a anexa celelalte 6 state. In acest scop, tânărul împărat a recrutat talente din toate colţurile ţării. De exemplu, el a încredinţat lui Zheng Guoxing, un spion din statul Han sarcina de a construi „Canalul de irigaţie Zheng", transformând astfel o suprafaţă de 40 de mii de hectare de terenuri sărăcăcioase şi alcaline în unele fertile cu recolte stabile şi creând condiţii materiale pentru reunificarea Chinei.

Intr-un interval de 10 ani, între 230 şi 221, împăratul Ying Zheng a cucerit statele Han, Zhao, Wei, Yan, Chu şi Qi, realizând marea cauză de reunificare a ţării şi punând capăt situaţiei de dezmembrare în istoria Chinei. S-a format astfel dinastia Qin, cu o putere centralizată unificată şi dictatorială, iar Ying Zheng a devenit „împăratul Shihuang" care înseamnă primul împărat în istoria Chinei.

Primul împărat al dinastiei Qin, prin unificarea ţării, ocupa un loc deosebit în istoria Chinei. In primul rând, pe plan politic, împăratul Qinshihuangdi a desfiinţat sistemul de oferire şi moştenire a funcţiilor demnitarilor prin introducerea sistemului de districte şi judeţe. Astfel, teritoriul administrativ a fost divizat în 36 de disctricte, şi fiecare district a fost împărţit în judeţe. Toţi demnitarii de la districte şi judeţe au fost selectaţi şi numiţi personal de împărat. Funţia lor nu putea fi moştenită. Acest sistem a rămas neschimbat în perioada feudalismului din China, care a durat peste două milenii. Până şi în zilele noastre, denumirile multor judeţe chieneze au rămas cele stabilite încă cu 2.000 de ani în urmă, în timpul dinastiei Qin.

O altă contribuţie importantă adusă de suveranul Qin care a reunificat teritoriul Chinei o constituie unificarea caracterelor. Inainte de dinastia Qin, fiecare formaţiune statală îşi avea scrierea proprie. Cu toate că se asemănau una cu alta în ceea ce priveşte izvorul şi trăsăturile de bază, diferenţa de scriere constituia o piedică pentru răspândirea acesteia şi pentru schimburile culturale. După unificarea ţării, s-a hotărât ca forma scrierii Zhuan din dinastia Qin să devină standardul universal în întreaga ţară. Caracterele chinezeşti au evoluat după condiţiile şi principiile stabilite atunci. Faptul are o valoare inestimabilă pentru transmiterea, moştenirea şi continuitatea culturii şi istoriei chineze.

In afară de acestea, statul Qin a mai unificat unităţile de lungime, volum şi greutate. Inainte, ca şi hieroglifele chinezeşti, aceste unităţi difere de la un stat la altul, ceea ce stânjenea serios dezvoltarea economiei. Totodată împăratul Qin a mai unificat moneda şi legislaţia, creând astfel condiţii favorabile dezvoltării economice în întreaga ţară şi consolidând în acelaşi timp dominaţia puterii centrale.

Pentru a intensifica dominaţia dictatorială pe plan ideologic, în anul 213 înainte de Christos, împăratul a dat ordinul să se distrugă scrierile istorice ale tuturor celorlalte state şi capodoperele şcolii confucianiste. Au rămas doar textele istorice ale dinastiei Qin. In acest scop primul împărat al dinastiei chiar a ucis pe cei care au păstrat în mod secret şi au răspândit aceste lucrări. Concomitent, pentru a preveni invazia popoarelor dinspre nord, împăratul Qin a decis să restaureze şi să repare porţiunile zidurilor construite de statele Qin, Zhao,Yan şi le-a unit, formând astfel marele zid chinezesc, care porneşte din deşertul din vestul Chinei şi ajunge până la ţărmul mării la est. Primul împărat a mai mobilizat peste 700 de mii de oameni şi mari fonduri financiare, pentru construirea mormântului său şi a armatei de teracotă din munţii Lishan în suburbia oraşului Xian de azi, înscrise actualmente pe lista patrimoniului universal a UNESCO.

Prin unificarea ţării s-a pus capăt istoriei chineze caracterizate prin sciziune şi dezmembrare, s-a instaurat un mare imperiu feudal multinaţional, bazat pe naţionalitatea Han, deschizând o nouă pagină în istoria Chinei.