Bună seara, stimaţi ascultător, şi bine v-am găsit la o nouă ediţie a rubricii „3 decenii de reformă şi deschidere". La microfon Wang Hong.

Aşa cum am menţionat şi cu alte ocazii, Viorel Isticioaia, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României în R.P. Chineză, este un vechi prieten al Chinei. El a stat aproape 11 ani în ţara noastră şi am putea spune că este un martor al schimbărilor petrecute în cei 30 de ani de aplicare a politicii de reformă şi deschidere către exterior. În ediţia de astăzi a rubricii noastre vom difuza un interviu cu domnul ambasador care ne-a împărătăşit impresiile sale despre aceste 3 decenii.

Viitorul ambasador a ajuns pentru prima dată în China în anul 1973 ca tânăr student trimis de statul român la studii în această ţară geografic depărtată de România. Iată ce ne-a declarat despre primele sale impresii după sosire:

„Total diferit de aşteptările mele, am descoperit atuncea o Chină oarecum simplificată în viaţa sa zilnică, de evoluţiile din din timpul revoluţiei culturale, de preocupare mai degrabă a oamenilor obişnuiţi de a încerca să-şi regăsească tiparele normale ale vieţii după evoluţiile din timpul revoluţiei culturale. Şi mai degrabă preocupaţi de reintrarea într-o normalitate care se regăsea, pentru mine în mod direct, în aşezarea în tipare clasice a învăţământului, a modului în care se studia în universităţii, şi mai ales a redeschiderii prin dimensiunea studiului, prin dimensiunea universitară, către lumea din afara Chinei."

Politica de reformă şi deschidere a început să se aplice în ţara noastră din 1978. Ca diplomat care lucra pe relaţia China, Viorel Isticioaia a început să constate schimbările care se petreceau în ţara noastră.

„Realmente după 1978, după anii în care politica de reformă şi deschidere a început să se regăsească tot mai des în evoluţii concrete în diferite domenii din viaţa socială, am văzut în mai multe ocazii că s-au produs schimbări. O dată s-a întâmplat în momentul în care, fiind în Ministerul de Externe la Bucureşti, am constatat în limbajul, în conduita, în ţinuta delegaţiilor care veneau în vizită din China, evoluţii care trădau conectarea la modernitate, la normalitatea externă. Tot mai frecvent tunica pe care o purtau, model Sun Yatsen sau cum se mai spunea la noi tunica maoistă... oficialii chinezi au trecut treptat la adoptarea costumului european, a cravatei. Au început să folosească în limbajul lor elemente care trădau conectarea la evoluţii economice semnificative în China."

După ce a fost trimis în China în 1985 să lucreze la ambasada României la Beijing a simţit şi mai puternic aceste schimbări.

„În 1985, când am venit ca diplomat la ambasadă, deja schimbările în Beijing şi în provinciile din jur erau mult mai impresionante decât modul în care văzusem în ziare sau povestit de către vizitatorii la Bucureşti. A fost vizibil saltul în domeniul nivelului de viaţă. Aprovizionarea populaţiei... după un număr de ani de la plecarea mea deja totul apărea schimbat în bine, în abundenţă, ceea ce deja a presupus limpede o funcţionare efectiv eficientă a economiei chineze."

Interlocutorul nostru a revenit la Beijing în 2002, de data aceasta în calitate de ambasador al României în China. De atunci până în momentul de faţă s-a înregistrat o dezvoltare accelerată atât în plan economic, cât şi în cel socio-cultural al ţării. Ambasadorul român a sesizat progresele societăţii chineze exact prin schimbarea vieţii prietenilor săi chinezi.

„Am fost foarte impresionat să constat că mulţi dintre cei pe care îi cunoşteam începând din anii 70 au evoluat şi viaţa lor a câştigat un nivel deosebit de confort. Nu numai că s-au mutat în apartamente noi, şi-au luat maşină, dar am constatat că aşa cum şi-au întemeiat familiile, copiii lor la rândul lor au avut şansa să studieze în universităţi de prestigiu din China, să se angajeze în profesii extraordinar de bine conectate progresului tehnologic modern."

Trăind personal schimbările pe care reforma şi deschiderea le-au adus Chinei, ambasadorul român a dat o înaltă apreciere acestei politici.

„Politica de reformă şi deschidere a fost aproape o remodelare radicală a societăţii. E adevărat că şi durata acestei perioade este impresionantă. Cei 30 de ani reprezintă aproape jumătate din existenţa R. P. Chineze, care la anul va sărbători 60 de ani. Deci este o jumătate de epocă în care China s-a autodescoperit, a răspuns novoilor sale de dezvoltare, s-a conectat la ritmurile de dezvoltare din societăţile cele mai avansate ale lumii, inclusiv în plan tehnologic. Şi în egală măsură s-a întors, aş spune, către propria ei identitate... În cei 30 de ani China a pornit la drumul către lumea din afară, a fost îmbogăţită de contactul şi experienţele de relaţii cu aceste state din exteriorul său. Dar în egală măsură a înţeles că în lume poate să iasă numai reactualizându-şi, reîmprospătându-şi elementele, identitatea, personalitatea naţiunii chineze."

Cu aceasta, dragi prieteni, încheiem ediţia de astăzi a rubricii noastre. Realizatoarea şi prezentatoarea Wang Hong vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte o seară plăcută.