În plin centrul oraşului Lanzhou, reşedinţă a provinciei Gansu din vestul Chinei, funcţionează o şcoală de coregrafie Dunhuang, purtând numele Xu Qi. Aici, ne-am întâlnit cu această artistă, fostă directoare a Teatrului de Artă Dunhuang din Gansu. Xu Qi are 63 de ani?dar la prima vedere nu-i dai mai mult de 50. Când începe să facă elevilor demonstraţii la unele exerciţii, se poate observa la ea eleganţa unei dansatoare de mare clasă.

Vorbind de cariera sa artistică, Xu Qi ne-a spus că deşi de mic copil avea pasiunea dansului, totuşi pe acest drum a păşit mult mai târziu. Visul ei în adolescenţă era să facă studii universitare. Când avea 18 ani, din cauza condiţiilor financiare precare ale familiei, a fost nevoită să-şi abandoneze visul de a urma facultatea şi a intrat în Trupa de Teatru Experimental a Institutului de Arte din oraşul Lanzhou, care s-a transformat în scurt timp în Ansamblul de Cântece şi Dansuri din Provincia Gansu, devenind dansatoare. Pe vremea aceea foarte puţini dansatori terminaseră studiile la liceu. De aceea Xu Qi a devenit repede remarcată. Era deseori consultată când ansamblul avea în plan să monteze un nou spectacol. Şi aşa tânăra dansatoare s-a orientat treptat spre regia artistică.

Spre sfârşitul anilor 70 ai secolului trecut Ansamblul de Cântece şi Dansuri din Gansu a creat şi montat drama coregrafică „Flori şi ploi de pe Drumul Mătăsii", punând pentru prima dată pe scenă celebrele picturi murale de renume mondial din grotele Dunhuang şi stârnind o mare vâlvă. Drama coregrafică a fost prezentată nu numai în China, dar şi trimisă în turnee în Coreea de Nord, Japonia, Italia, Franţa, Thailanda, Rusia, Letonia şi alte ţări, ca şi în Hong Kong şi Taiwan, fiind apreciată drept „frescele înviate". Xu Qi a creat nu numai o mulţime de dansuri solo şi de grup, dar a şi participat şi la executarea lor. Referitor la creaţia sa, regizoarea ne-a spus:

„Acesta a fost un proces nu numai de creaţie, dar mai ales de studiu, învăţând din arhivele documentelor istorice, din frescele de la Dunhuang. Procesul de creaţie nu e unul de goană după senzaţional, nu poţi să preiei ceva de-a gata şi să-l utilizezi. Ceea ce am făcut noi a fost să arătăm pe scenă, după înţelegerea noastră, lucrurile care au pătruns şi au prins adânc rădăcini în sufletul şi cugetul nostru."

După „Flori şi ploi de pe Drumul Mătăsii" a urmat o perioadă de tăcere pentru Xu Qi. S-au putut vedea doar din când în când unele piese coragrafice semnate de ea şi prezentate de televiziune.

Între timp Ansamblul de Cântece şi Dansuri din Provincia Gansu şi-a schimbat numele în Teatrul de Arte Dunhuang al Provinciei Gansu. Directorul Teatrului, renumit dunhuanolog, Xi Zhenguan, a reuşit să tălmăcească în 1992 partiturile antice găsite în grotele Dunhuang. Dorea foarte mult să fie prezentate pe scenă. La solicitarea acestuia, Xu Qi a acceptat să coopereze cu el la înfăptuirea acestui act de pionierat. Ea a spus:

„Directorului Xi Zhenguan i-a venit în primul rând ideea de a prezenta pe scenă melodiile cuprinse în partiturile antice de la Dunhuang sub forma unui tablou muzical-coregrafic. Mai mult decât atât, el are şi capacitatea de a o prezenta în forma unei trinităţi poem-dans-muzică, în conformitate cu realitatea istorică a dinastiei Tang (618-907). O concepţie extraordinară! Noi doi putem colabora deoarece avem o identitate de vederi în această problemă."

Începând din 1992 Xu Qi a depus o muncă titanică, în colaborare cu Xi Zhenguan, pentru crearea şi montarea grandiosului spectacol muzical-coregrafic „Muzica antică Dunhuang". Pe baza melodiilor notate în partituri, Xu Qi a consultat o mulţime de documente istorice şi a cercetat în repetate rânduri la faţa locului frescele de la Dunhuang. În cele din urmă a împărţit spectacolul în 4 tablouri, înfăţişând prin muzică şi dans, ospeţele de la palatul imperial, obiceiurile şi datinile folclorice ale populaţiei, momentele de bucurie şi relaxare ale oştenilor care străjuiesc graniţa, ritualurile budiste. Scenele sunt de o extraordinară grandoare. Reprezentaţia spectacolului „Muzica antică Dunhuang" s-a bucurat de un succes nemaipomenit, fiind răsplătită cu Premiul suprem Wenhua pentru arta scenică din China şi trimis în turnee în mai toate continentele Globului.

Ulterior Xu Qi a elaborat succesiv mai multe drame coregrafice precum „Râul Xueyu cel lung", „Calul ceresc nechezând" şi altele, inaugurând „Curentul Dunhuang" al artei coregrafice chinezeşti. Ea ne-a spus:

„Întemeierea Curentului Dunhuang arată oamenilor de pretutindeni că strămoşii ne-au lăsat moştenire o cultură vastă şi minunată care merită a fi studiată, continuată şi dezvoltată cu smerenie. Din unghiul artei coregrafice, curentul acesta ne mai arată că atunci când studiem şi continuăm coregrafia antică chinezească nu trebuie să preluăm mecanic dansurile clasice, ci se cuvine ca, pe baza acestora, să procedăm la schimbări novatoare."

În prezent Xu Qi, în calitatea sa de directoare a Şcolii de Artă Coregrafică, ete mai ocupată decât în trecut. Dar aşa e Xu Qi: când se apucă de ceva, munceşte cu toată dăruirea. Îi place să fie în mijlocul copiilor. Îi învaţă nu doar să danseze, dar şi mai important îi îndrumează să cunoască frumuseţea lumii, să pătrundă în farmecul dansului şi muzicii, al comportamentului şi sufletului.