Există nenumărate versiuni ale Călătoriei spre soare-apune. Dar dintre toate ecranizările care este interpretarea „standard" pentru Regele Maimuţă?

Zhang Jinlai este socotit de mulţi drept întruchiparea fără egal a Regelui Maimuţă, căci adaptarea din 1986 pentru micul ecran a romanului menţionat l-a identificat cu personajul plin de neastâmpăr şi de puteri magice.

Actorul a lansat la începutul acestui an o carte în care arată cum l-a înţeles el pe Regele Maimuţă şi ce gândeşte despre roman şi autorul său Wu Cheng'en. În viziunea lui, personajul căruia i-a dat viaţă este eroul principal al scrierii, argumentând că acesta redă cel mai bine mesajul cărţii: voinţa neînfrântă şi optimismul în confruntarea cu toate dificultăţile.

Cum meţionam, mulţumită interpretării sale din serialul reluat de mai bine de 700 de ori, pentru mulţi chinezi numele artistului este sinonim cu Regele Maimuţă. Dar puţini ştiu că de fapt nu-i plăceau deloc maimuţele pe când era copil.

 Tatăl artistului, Zhang Zongyi era cunoscut drept Regele Maimuţă din Sud, căci era unul din cel mai bine cunoscuţi doi interpreţi ai personajului legendar. Istoriile şi montările dedicate personajului abundau şi în trecut, inclusiv în operele locale (tip opera Beijing).

Deşi nu iubea aceste animale, care uneori îl atacau, maimuţele (mai multe decât cei 10 fraţi ai săi) crescute în curtea părintească i-au fost primii „profesori". Era un băiat timid şi plăpând şi nu părea deloc cel mai potrivit ca să înveţe a-l juca pe Regele Maimuţă.

În mentalitatea vremii, arta interpretativă se transmite pe linie bărbătească de la o generaţie la alta. Un frate mai mare al actorului de azi părea cel mai potrivit să preia tainele meseriei de la tatăl său. Numai că acesta a murit de leucemie la vârsta de 16 ani, nu înainte de a-i spune mezinului că dacă vrea să-l mai vadă, terebuie să devină Regele Maimuţă.

Obligat de tradiţie şi de spusele fratelui dispărut, a început să înveţe să fie... maimuţă. Dar la scurtă vreme Revoluţia Culturală (1966-1976), care interzicea asemenea manifestări „învechite" şi „retrograde" părea să-i încheie cariera artistică înainte să o înceapă. Tatăl nu mai avea voie să joace, iar băiatul putea repeta numai dimineaţa la ora 5, înainte să plece la şcoală. Nici colegii lui de clasă nu ştiau ce făcea el dimineţile.

Peste ani, când a început difuzarea serialului, unii i-au scris, întrebându-l neîncrezători dacă el îl interpreta pe maimuţoi.

 Când în 1982 tatăl său l-a recomandat regizorului Yang Jie, care se pregătea să turneze serialul Călătoria spre soare-apune, acesta l-a socotit la început prea firav pentru rolul personajului care se confruntă cu o mulţime de capcane şi adversităţi ca însoţitor şi apărător al călugărului budist plecat pe lungul şi dificilul drum pentru aducerea sutrelor sacre.

Filmul i-a pus în faţă încă o provocare. Actorul este miop. Pe scenă nu erau probleme, dar pentru filmări în aer liber cu maimuţa cu ochi fioroşi şi pupile aurii în prim-plan lucrurile stăteau oarecum diferit. Tot dimineaţa devreme, înainte de filmări a exersat şi cum să scruteze lumea pe care o zărea de fapt ca prin ceaţă.

Serialul a avut un succes uriaş şi a rămas până astăzi ecranizarea cea mai populară a scrierii clasice chinezeşti. Cu modestie, artistul spune că a avut norocul să interpreteze rolul la începuturi. Astăzi oamenii pot alege între mai multe versiuni turnate după aceea. Actorul le admiră, dar are şi obiecţii pentru variantele frivole sau parodice, căci – zice el – valorile esenţiale ale cărţii nu trebuie distorsionate.

Continuă să interpreteze personajul pe scenă şi în diverse alte creaţii, inclusiv în reclame. Iar actualmente bărbatul de 49 de ani lucrează la un documetar în serii pentru televiziune care prezintă cum a fost scrisă cartea lui Wu Cheng'en.

Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova îi urează succes. Ne reîntâlnim peste o săptămână la aceeaşi rubrică.