Dragi prieteni, bun găsit la o nouă ediţie a rubricii noastre. Astăzi continuăm să vă povestim despre faptele neobişnuite ale unui vârstnic de rând.

Spuneam în ediţia precedentă că bătrânul Wangzhi, în vârstă de 75 de ani, a creat cu multă dragoste în satul său natal din prefectura Jingxian, provincia Anhui, un centru de asistenţă educaţională pentru copii ai căror părinţi sunt plecaţi să muncească în alte părţi ale ţării. Eleva Liu Dan are 16 ani. Părinţii ei sunt plecaţi tot anul la muncă în alte localităţi, fata trăind vreme îndelungată în centrul de asistenţă. Adolescenta a terminat anul acesta gimnaziul şi din septembrie a început să înveţe în liceu. Despre studiul şi viaţa de la centrul de asistenţă educaţională, Liu Dan spune că păstrează amintiri frumoase.

„Am petrecut timp foarte frumos în centrul pentru copii. Noi, micii parteneri de aici, aveam grijă unii de alţii şi ne înţelegeam bine. Când învăţam împreună, discutam şi ne ajutam reciproc. Ne puteam spune unul altuia şi vorbe din adâncul inimii. Simţeam o mare căldură. Aveam senzaţia că trăiam într-o mare familie."

Liu Dan i-a spus colegului nostru că întrucât părinţii lor muncesc în alte părţi, ei se simt uneori însinguraţi. De aceea, fiind împreună mereu, aveau multe de vorbit. Mai mult, bunicul Wang Zhi le asigură copiilor şi asistenţă psihologică pentru uşurarea stării lor sufleteşti. În centrul de asistenţă educaţională, copiii sunt însoţiţi de pedagogi în fiecare seară la ore de studiu. Aceştia le explică unele probleme şi uneori le predau cunoştinţe suplimentare din afara manualelor.

Centrul de asistenţă educaţională răspunde de toate, de la mâncare la cazare, de la îngrijire la educaţia copiilor. Ziua copiii pleacă la şcoală, iar la prânz şi seara se întorc la centru unde se bucură de îngrijiri părinteşti din partea bunicului Wang Zhi.

Tânăra Zhu Wenzhi este deja admisă în facultate. Odinioară însă era foarte slabă la învăţătură. După ce a venit la centrul de asistenţă educaţională, a avut un program regulat de viaţă şi studiu, şi-a format obiceiuri bune, a realizat progrese uriaşe la învăţătură şi în cele din urmă a reuşit să fie admisă în facultate. Wang Zhi a menţionat:

„Cred că trebuie în primul rând să îi învăţăm pe copii cum să se poarte ca oameni – iată lucrul esenţial –, apoi să devină talente. Pe de o parte, depunem eforturi mari pentru educaţia morală a copiilor şi, pe de alta, acordăm mare atenţie învăţăturii acestora. Când ei greşesc, îi critic aspru, iar când realizează progrese, îi încurajez. Copiii din centru sunt bine îngrijiţi."

Din 2001 şi până în prezent centrul de asistenţă educaţională a trecut prin anotimpurile a 7 ani. Mai mult de 700 de copii au plecat de aici în afara zonei muntoase şi în societate. Bătrânul Wang Zhi se tot concentrează şi se ocupă cu mare entuziasm de afacerile unităţii. Amintindu-şi de cei 7 ani de existenţă a centrului pentru copii, Wang este emoţionat.

„Vreau să fac ceva bun pentru societate şi populaţie. A ajuta pe un copil înseamnă salvarea unui copil, iar salvarea unui copil înseamnă salvarea unei familii. A ajuta un copil să facă pasul cel mai important din viaţă este un ajutor pentru întreaga sa viaţă."

Cu aceasta, stimaţi ascultători, am încheiat ediţia de azi a rubricii „Societatea şi viaţa". Realizatorul şi prezentatorul Shi Dacheng vă mulţumeşte pentru atenţie.