Tan Yuanyuan a pătruns în universul dansului pe când avea 11 ani. A fost selecţionată atunci dintr-un grup de 10.000 de candidaţi şi a urmat cursurile Şcolii de Dans Shanghai.

Astăzi este primă balerină a formaţiei de dans clasic a oraşului San Francisco din SUA (San Francisco Balet). Continuă să se distingă printre colegii ei nu numai prin poziţia obţinută. Şi aceasta într-un domeniu notoriu pentru competiţia acerbă.

Ca să ajungă şi să se menţină pe o poziţie atât de înaltă în lumea dansului, a avut nevoie nu numai de talentul ei nativ, dar mai ales de ani mulţi de perseverenţă. Îşi aminteşte şi astăzi de eforturile făcute pe când avea 5 ani ca să se menţină în vârful degetelor de la picioare după ce văzuse la televizor un spectacol cu „Lacul lebedelor".

Manma sa, ea însăşi o pasionată a dansului, a sprijinit-o neîncetat. Balerina spunea:

„Mi-a transmis mie visul ei."

Dar fata de atunci a avut destul de mult de luptat ca să-şi convingă tatăl, preocupat de şansele foarte mici de reuşită în acest domeniu. În cele din urmă tatăl ei a „capitulat", îngăduindu-i să urmeze cursurile şcolii de dans. Şi în anii ce au urmat avea să-i dovedească acestuia că grijile lui erau nejustificate.

Când avea 15 ani, a câştigat medalia de argint la Concursul Internaţional de Balet din Finlanda, de la Helsinki. Iar în 1992 a dobândit medalia de aur la secţiunea pentru dansatoare junioare a Concursului Internaţional de Balet de la Paris. Atunci a atras atenţia lui Helgi Tomasson, directorul Baletului din San Francisco, una dintre primele trei companii de profil ca valoare din Statele Unite. A fost invitată să danseze ca solistă.

Doi ani mai târziu devenea una dintre principalele artiste ale formaţiei. „Regina Baletului Clasic", Elizaveta Uranova, spunea despre Tan că este cea mai bună dansatoare a generaţiei ei.

În formaţie sunt dansatori din toată lumea, lucru mult deosebit de situaţia de la Shanghai. Este singura chinezoaică a trupei. Engleza ei nu-i cea mai bună şi recunoaşte că este „cam timidă" şi „foarte taciturnă în faţa necunoscuţilor". Figura fragilă o distinge printre colegi. De aceea mulţi s-au îndoit că ar fi în stare să execute mişcări dificile ori care cer multă forţă. Vorbind despre idei preconcepute, Tan explica:

„(Oamenii) tind să considere că baletul este o artă occidentală şi se îndoiesc de aptitudinile balerinelor chinezoaice."

„Presiunea din timpul repetiţiilor, stresul dinaintea spectacolelor şi competiţia intensă sunt copleşitoare. Ai nevoie de o adevărată dragoste pentru artă ca să le faci faţă", adăuga ea, insistând că pregătirea din China i-a format stilul de lucru, cu 13 ore de pregătire în fiecare zi, 6 zile pe săptămână.

Balerinii de pe alte meleaguri nu se pregătesc atât de intens, spune fragila dansatoare. În China pregătirea este foarte strictă. În alte ţări nu ţi se cere atât de mult şi trebuie să te bazezi în mare măsură pe propriile posibilităţi. Tan Yuanyuan îi cita pe profesorii ei de la Shanghai:

„O zi fără antrenament şi o vei simţi. Două zile fără antrenament şi te simt profesorii tăi. Trei zile fără antrenament şi te simt spectatorii."

Interpretarea ei apare audienţei uşoară, fluidă şi lipsită de efort. Tânăra de 1,67 m, ce mai are până să împlinească 30 de ani, apare pe scenă sigură pe ea, parc-ar avea muşchi de oţel.

„Poate că pare uşor, dar nu este", se confesează cea care în afara scenei pare o fetişcană chicotind şi roşind când e privită.

Are cam 100 de spectacole anual. Când mai are vreme, alături de părinţi, cu care a rămas foarte apropiată, şi de cei câţiva prieteni, toţi din afara scenei dansului, se bucură să să târguiască, să meargă la filme, să citească... Îi place jazzul clasic şi muzica techno.

Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă peste o săptămână la aceeaşi rubrică.