Totuşi vicepreşedinta de 37 de ani a firmei Wensli spune că cele 60 milioane de dolari obţinute din exportul de mătase reprezină mai puţin de jumătate din veniturile totale ale companiei. Deşi continuă să fie afacerea de bază, nu mătasea aduce cei mai mulţi bani. Întreprinderea cu sediul în Hangzhou, reşedinţa provinciei chineze Zhejiang, obţine venituri mai mari din afaceri cu proprietăţi funciare şi din producţia de medicamente.

Mama ei, Shen Aiqin, a început afacerea cu mătase în anul 1975. În anii 80 Wensli a fost cel mai mare exportator de mătase din China, vânzând anual peste hotare sute de tone din acest produs, care aducea ţării importante fonduri în valută. A rămas cel mai mare fabricant de mătase din Zhejiang, având nu mai puţin de 150 de unităţi de producţie.

Tu Hongyan spune că lucrurile s-au schimbat între timp. „Nu mai vrem să fim pur şi simplu cei mai mari; dorim să avem propriile mărci."

După cum spune femeia, ce este şi director adjunct al Asociaţiei Mătăsii din China, deşi ţara este primul producător mondial de mătase, cele mai multe întreprinderi din domeniu câştigă puţin. Provincia în care se află produce jumătate din mătasea Chinei. Totuşi multe companii din branşă se bizuie, la fel ca şi Wensli, mai ales pe afacerile din alte domenii.

Ca să acceadă la poziţia de vicepreşedinte, Tu a avut nevoie de mulţi ani de pregătire. A studiat managementul afacerilor, a lucrat un an la o companie de textile din Japonia, iar la firma mamei ei a început cu munca la maşina de cusut. Strategia ei actuală are în vedere construirea mai degrabă a unui brand de firmă, decât să se bizuie pe exporturi masive. Mentorul în domeniu îi este firma italiană Hermes, parteneră de afaceri, căreia îi furnizează cea mai mare parte a mătăsii utilizate.

„Experienţa (firmei) Hermes s-a acumulat în peste 100 de ani. Ei caută neîncetat calitatea, modelul, măiestria, dar nouă ne lipsesc," explică Tu Hongyan, arătând că întreprinderea lor are numai 30 de ani. „Abia a învăţat să meargă şi încă nu ştie cum să alerge."

Femeia povesteşte că perioada de la firma japoneză de textile a fost o lecţie despre importanţa standardelor profesionale înalte şi a calităţii.

Exportatorii chinezi s-au întrecut multă vreme să ofere marfa la cele mai scăzute preţuri. O tonă de mătase se vindea în anii 90 cu 100.000 de yuani şi se puteau cumpăra 3 cravate din acest material cu echivalentul unui euro. Acum o tonă de mătase costă de 3 ori mai mult, dar o eşarfă Hermes, cu greutate neglijabilă, se vinde cu 400 de dolari sau mai mult.

Tu susţine că nu se zoreşte să construiască renumele de marcă şi nu cheltuieşte cu reclama; se bizuie în loc pe fidelitatea consumatorilor care au luat cunoştinţă de calitatea produselor firmei.

O dificultate de depăşit este designul produselor. Proiectanţii calificaţi în China sunt puţini şi fără experienţă. De aceea a organizat competiţii de design şi pe câştigători i-a trimis pentru studii peste hotare.

După ce a încercat deschizând magazine în diverse oraşe să-şi stabilească clienţii favoriţi între cei cu venituri medii, eşecul a învăţat-o să ţintească prioritar persoanele cu venituri mari, mai ales femei de 40-50 de ani, dispuse să se răsfeţe cumpărând de mii de yuani.

Vicepreşedinta de la Wensli o admiră mult pe mama ei, care a pus pe picioare afacerea, transformând o mică întreprindere comunală într-unul dintre cei mai mari producători de mătase ai ţării. Dar este hotărâtă să adopte noi strategii.

„Aprecierea muncii bune la generaţia mamei mele însema că volumul conta efectiv," spune ea. „Dar acum şi ce e mic poate fi frumos."

Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă peste o săptămână la aceeaşi rubrică.