Caracterele chinezeşti reprezintă una din cele mai vechi forme de scriere şi sunt întrebuinţate de cea mai numeroasă populaţie din lume. Naşterea şi întrebuinţarea caracterelor chinezeşti au antrenat nu numai dezvoltarea culturii chineze, ci au produs şi o înrâurire profundă asupra evoluţiei civilizaţiei universale. In ediţia de azi a rubricii Cultura chineză, vă prezentăm izvorul şi evoluţia semnelor scrise chinezeşti.

Vechi de aproximativ 6.000 de ani, în ruinele vestigiilor Panpo din China s-au găsit deja primele semne gravate,ceva mai mult de 50. Aceste semne urmau anumite reguli şi principii, având trăsături caracteristice ale unei limbi scrise. Experţii sunt de părere că ele reprezintă mugurii limbii chineze scrise.

Dar constituirea primelor hieroglife chinezeşti s-a produs în dinastia Shang, secolul 16 înaintea erei noastre. Săpăturile arheologice atestă că în prima perioadă a dinastiei Shang, civilizaţia chinez atinsese deja un nivel destul de ridicat, marcat în principal prin apariţia scrierii pe carapace de broască ţestoasă şi pe oase de animale. 

Semnele gravate pe carapace reprezintă o limbă străveche scrisă. Pentru că atunci încă nu se inventaseră hârtia, tuşul, pensula. Inainte de gravare, carapacele de broască ţestoasă sau oasele de animale trebuia să fie supuse prelucrării: curăţare de carne, tăiere, şlefuire. Pe urmă se gravau cu un cuţit semnele. Urma să fie trecute prin foc, când apăreau nişte fisuri, care reprezintă primele hieroglife chinezeşti.

In dinastia Shang, înainte de a trece la vreo acţiune sau a adopta o decizie, împăraţii făceau rugăciuni zeilor, cerând răspunsuri la întrebările puse. Deci, semnele fisurate reprezintă întrebările şi răspunsurile, numele celor care au pus întrebări, data şi altele. Aceste carapace şi oase gravate cu semne erau păstrate la curtea imperială ca arhive.

Până în momentul de faţă, au fost descoperite în total peste 160 de mii de frânturi de carapace de broască ţestoasă şi de oase, unele sunt intacte, altele sparte. Pe acestea au fost atestate şi documentate circa 3.000 de caractere, din care peste o mie au fost descifrate. Cu ajutorul lor se pot cunoaşte aspecte politice, economice şi culturale ale dinastiei Shang.

Semnele gravate pe carapace de broască ţestoasă şi pe oase de animale reprezintă o limbă scrisă coaptă şi sistematică, şi au constituit baza dezvoltării ulterioare a hieroglifelor chinezeşti, care au trecut ulterior prin procese de normare şi stabilizare treptată, căpătând formele de scriere Zhuai, Cao, Li, Kai. După apariţia formei Kai, caracterele chinezeşti s-au stabilizat, căpătând o formă pătrată, şi fiind bazate pe trăsăturile de bază: orizontală, verticală, descendentă, ascendent, punctă, curbă şi în forma de cârlig. Fiecare caracter cu mai puţine sau mai multe trăsături, are o structură echilibrată şi simetrică. De peste o mie de ani, forma Kai reprezintă semnele chinezeşti standard.

Hieroglifele chinezeşti reprezintă un sistem de limbă scrisă care exprimă sensul şi semnificaţia. Majoritatea lor au forme şi sunete. In total există în scrierea chineză circa 10.000 de caractere, dintre care cele mai uzate sunt în număr aproximativ de 3.000. Deci cu aceste 3.000 de semne se pot alcătui numeroase cuvinte şi diferite propoziţii.

Caracterele chinezeşti au exercitat o mare înrâurire asupra ţărilor vecine. Limbile scrise japoneză, vietnameză şi coreeană au fost create pe baza hieroglifelor chinezeşti. Chiar până în zilele noastre, în limba japoneză sunt păstrate peste 1.000 de semne chinezeşti.