Raţiu: „Eu sunt aici pentru ceea ce înseamnă canalul de radio regional."

Prezentator: Lucrează asiduu pentru a relata ascultătorilor români.

Raţiu: Trimit în fiecare zi relatări telefonice atât dimineaţa, cât şi seara.

Prezentator:  Beijingul l-a impresionat.

Raţiu: „Centrul de Presă Principal e ca un fel de orăşel."

„Ei sunt acei mari anonimi, care fac o muncă deosebită şi lucrează zi şi noapte pentru reuşita competiţiei."

Prezentator:   Dragi ascultători, vă invităm să ascultaţi interviul acordat de Aurel Raţiu, reporter al postului de radio Tg-Mureş din România.

Aurel Ratiu a acordat un interviu redactiei noastre.

Wu Min, seful redactiei noastre a prezentat oaspetelui roman publicatia "Puntea prieteniei"

Dragi prieteni, sigur că în aceste zile jocurile olimpice de la Beijing vă interesează foarte mult. Ascultaţi la radio, urmăriţi la televizor, accesaţi pe Internet sau citiţi ziare ca să obţineţi mai multe informaţii despre competiţiile olimpice, aplaudând şi aclamând pentru bunele performanţe obţinute de sportivii români şi moldoveni. Pentru a relata despre olimpiada de la Beijing, destul de mulţi jurnalişti români şi moldoveni au venit în capitala Chinei şi lucrează asiduu. La 8 august am avut plăcerea deosebită să invităm în cabina noastră pe unul din ei, Aurel Raţiu de la postul de radio Tg. Mureş. El ne-a împărtăşit primele impresii despre JO de la Beijing. În minutele următoare, vom difuza acest interviu.

Aurel Raţiu a sosit în China pe 5 august şi stă la Beijing până la finalul competiţiei. El a spus că pentru jurnalişti e deosebit de greu să se acrediteze la olimpiada.

 „Ca să te acreditezi la o competiţie de acest gen, trebuie să faci demersuri cu 2 ani înainte. Multe e-mailuri, multe documente se cer. Te verifică din toate puncetele de vedere - mă refer profesional - ca să vă acreditaţi ca ziarist sportiv, membru al Asociaţiei Internaţionale a Presei Sportive şi al Asociaţiei Naţionale a Presei Sportive din ţara ta."

Deşi lucrează la radio, Aurel Raţiu a obţinut o acreditare directă de la CIO, adică are dreptul să intre în orice bază sportivă olimpică de la Beijing, în afară de două momente foarte importante - ceremonia de deschidere şi cea de închidere, precum şi în Centrul de Presă Principal şi Centrul Internaţional de Transmisii Radio-TV. În opinia sa, cele două centre au condiţii bune.

 „Ca peste tot în lume, oriunde gazdele oferă jurnaliştilor condiţii excepţionale de lucru. Să vă închipuiţi că Centrul de Presă Principal e ca un fel de orăşel, în care există poliţie, bancă, telefoane, magazine de haine şi alimente, restaurante în stilurile chinezesc, asiatic, mediteranean, italian. Cei care provin de pe toate continentele pot să găsească mâncarea lor tradiţională sau mai apropiată de acasă într-un restaurant care există la Centrul de Presă. Deci există un orăşel cu străzi şi cu tot cei vrei. Este un fel de orăşel în care se vorbesc aproape toate limbile pământului. Toţi se grăbesc. Fiecare ajunge mai repede. Fiecare are treabă cu sportivii, ca să relateze ceea ce au făcut sportivii din ţările respective."

Făcând parte din delegaţia Societăţii Române de Radiodifuziune (SRR), alcătuită din 12 ziarişti şi 2 tehnicieni, Aurel Raţiu oferă, împreună cu colegul său, Nicolae Gavrea de la Radio Timişoara, informaţii pentru canalul de radio regional.

 „Eu sunt aici pentru ceea ce înseamnă canalul de radio regional, un canal care include toate posturile regionale de radio din România- Radiourile Constanţa, Bucureşti, Cluj, Craiova, Braşov, Târgu Mureş. Trimit în fiecare zi relatări telefonice atât dimineaţa cât şi seara. Dar fiecare post de radio menţionat de mine are programul lui. Ca atare, eu, dacă ei sună, am telefonul pregătit, chiar dacă sunt la restaurant, la masă, încep să spun poezia pentru ascultătorii de acasă. Tot timpul trebuie să fie informaţi care este programul sportivilor români ş.a.m.d. Eu trebuie să relatez şi să informez ascultători din toată ţara, în primul rând pe cei care sunt din zona Ardealului din centrul ţării."

Aurel Raţiu a făcut o pregătire atentă pentru a relata cât mai bine despre olimpiada de la Beijing. El şi Nicolae Gavrea şi-au asigurat cazarea cu 2 ani înainte şi au plătit-o cu un an înainte la un hotel modern din Beijing. Înainte de a veni în China, s-a documentat foarte mult prin Internet.

Reprezentantul radioului românesc ne-a spus că chiar din copilărie a avut un interes particular pentru China.

 „Când am auzit pentru prima dată despre China, am avut o bucurie formidabilă. Eu am făcut tenis de performanţă. Eram prin anii 1961, 1962. În acele vremuri în România nu existau tenişi pentru a face sport de performanţă. Erau numai unii tenişi româneşti cu o talpă aşa mai dură. Dar în aceste vremuri în România foarte rar se găseau tenişi chinezeşti cu talpa de burete. Dacă aveai o pereche de tenişi chinezeşti în anii 60 şi ceva în România, parcă aveai zece kilograme de aur. Aşa apreciau toţi sportivii. Erau cu talpa groasă, cu burete, Erau excepţionali. Am avut o afecţiune deosebită pentru ceea ce era China. Am auzit de la părinţii mei mai târziu. Ascultam despre China. Desigur încet, încet am avut contact cu produse chinezeşti. Nu cred că există un om de pe planeta noastră care nu aibă ceva chinezesc acasă."

Voluntarii care servesc JO de la Beijing i-au lăsat o profundă impresie.

„Preşedintele CIO, Jaques Rogge, le-a mulţumit în mod deosebit voluntarilor, pentru că ei sunt acei mari anonimi care fac o muncă deosebită şi lucrează zi şi noapte pentru reuşita competiţiei, indiferent unde va avea loc din 4 în 4 ani. De această dată în China, într-un oraş fabulos. Ştiţi că nu numai aici la voi la Beijing, voluntarii sunt tineri, ci cam peste tot. Dar am citit în presă că sunt voluntari la această olimpiadă venind din toată lumea. Unii sunt vorbitori de chineză, alţi mai puţin. Dar voluntarii încep de la 16, 17 ani până la 87 de ani, care este un voluntar care acuma lucrează în China la Beijing.

Oaspetele nostru a povestit cum un voluntar chinez l-a ajutat amabil:

 „Eram într-o zi în toaletă, vream să mă spăl pe mâini. Aveam un rucsac în spate, iar în cealaltă parte aveam o geantă. Mă spălam pe mâini, rucsacul meu aluneca pe o parte. Imediat a venit un volutnar, mi-a ţinut  rucsacul şi mi-a apăsat şi butonul ca să curgă apa să mă spăl pe mâini, fapt care în Europa nu se prea întâmpla. Sunt deosebit de amabili începând de la Centrul de Presă, zâmbesc şi spun: „Welcome sau Ni Hao!" Acestea m-au impresionat."

Domnul Raţiu consideră că nu numai voluntarii, toată lumea din Beijing este interesată de JO.

 „Toţi chinezii, cu striguleţe „I love China". Toată lumea este numărul întâi. Este mândru să fie aşa. Sigur, mai sunt probleme, dar nu este un loc perfect în lume. În general, oraşul Beijing este foarte impresionant."

În opinia lui Aurel Raţiu, înfăţişarea municipiului Beijing este impresionantă.

 „Astăzi sunt într-un oraş, care e atât de mare cât un continent. Un oraş fabulos. Am fost şocat de la coborârea din avion când am aflat acest mare oraş din lume. M-am plimbat cu autobuzele. Condiţiile sunt excepţionale. Am văzut o grămadă de autostrăzi care duc spre oraş şi o grămadă de clădiri înalte, de zgârie-nori. Iarăşi am rămas cu gura căscată că pe vremuri citisem că Beijingul era un oraş cu o arhitectură tradiţională, care încet încet cred că lasă loc modernismului. Clădirea specifică în stil de pagodă este din ce în ce mai rară. Eu zic că seamănă din ce în ce mai mult cu New York."

Aurel Raţiu este de părere că obţinerea de către Beijing a dreptului de găzduire a JO din 2008 se datorează dezvoltării formidabile a Chinei.

 „Când fostul preşedinte al CIO, Juan Antonio Samaranch a anunţat că olimpiada din 2008 va avea loc la Beijing. Cred că este un semnal de schimbare a Chinei şi de dezvoltare formidabilă a acesteia. Am citit chiar de la voi o carte a unui scriitor american care spunea că în 15-20 de ani China va fi printre primele 3 puteri economice ale lumii cu o dezvoltare economică de 10% pe an. Este un lucru formidabil. E un semnal formidabil de dezvoltare şi de deschidere din toate punctele de vedere."