Constantina Tomescu (în prim-plan)

Chiar de la jumătatea traseului maratonului organizat duminică, românca Constantina Tomescu a câştigat un avantaj mare faţă de celelalte sportive. Ea a fost prima atletă care s-a apropiat de linia finală a competiţiei şi a câştigat „uşor" medalia de aur la această probă. De fapt, suferinţele şi dificultăţile pe care le-a depăşit în drumul spre succes le cunoaşte numai ea.

Accidentările şi suferinţele s-au abătut permanent asupra Constantinei Tomescu. Ea se gândea, într-o perioadă, să se retragă din viaţa sportivă, dar sprijinul familiei şi mai ales al fiului ei i-a dat forţa necesară concurării la proba de maraton şi, în cele din urmă, să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. După încheierea competiţiei, Constantina Tomescu a declarat că îi este tare dor de fiul ei de 13 ani. Din cauza participării la olimpiadă ea nu a putut fi împreună cu fiul ei, ceea ce reprezintă un mare regret pentru această sportivă „veterană."

„Înainte de olimpiadă, el mi-a spus: Mama, am încredere că o să te clasezi în primele trei locuri şi noroc. Mă pregătesc demult pentru JO şi nu l-am văzut în această perioadă. El stă acasă în România, iar eu, în Statele Unite. Mâine va fi prima zi a noului an şcolar pentru el, iar eu nu sunt împreună cu el. Am regrete pentru aceasta."

Ca şi Constantina Tomescu, maratonista Catherine Ndereba din Kenya, care a câştigat medalia de argint la Beijing, a obţinut un mare sprijin din partea familiei în cei 20 de ani ai carierei sale sportive. În urmă cu patru ani, la Atena, ea a obţinut argintul. De această dată, la Beijing, deşi nu s-a schimbat culoarea medaliei, Catherine Ndereba a învăţat să savureze competiţia şi viaţa.

În anul 1997, Catherine Ndereba a născut o fetiţă. Ea n-a renunţat la antrenamente după ce a devenit mamă şi a participat la numeroase concursuri de maraton. Ori de câte ori câştiga un premiu îi cumpăra fiicei sale cadouri. La olimpiada de la Beijing ea a simţit sprijinul puternic din partea fiicei sale:

„Mi-aminteam de copilul meu şi am ştiut că trebuie să alerg cât mai repede, din toate puterile, pentru a cîştiga o medalie. Acesta este scopul meu."

Britanica Paula Radcliffe era considerată favorită la medalia de aur la maratonul de la Beijing. Dar înainte de a veni la Beijing a suferit o fractură la coapsă. Chiar în această situaţie fiind, ea n-a ascultat sfaturile medicilor şi a venit la Beijing pentru a-şi împlini visul.

Catherine Ndereba

Acum patru ani, la olimpiada de la Atena, Paula Radcliffe n-a avut o performanţă foarte bună. Naşterea copilului i-a adus noi vitalităţi în cariera sa sportivă. După ce a alergat o jumătate din distanţa maratonului de la Beijing, urmările accidentului au influenţat-o puternic. Ea s-a oprit chiar, la un moment dat, din cauza durerii. Toată lumea credea că va renunţa, dar a continuat şi a trecut linia de sosire. Ulterior a declarat:

„Sunt convinsă că ai mei au urmărit la televizor evoluţia mea. Chiar cu ajutorul lor şi al mai multor oameni am venit aici, la Beijing. Din păcate, rana m-a influenţat şi n-am avut o evoluţie bună. Îmi pare foarte rău."

Locul 23 pe care s-a clasat în final i-a lăsat un regret Paulei Radcliffe. Cu toate acestea ea, împreună cu celelalte două mame, au obţinut valorosul titlu de „campion în viaţă."