Stimați ascultători, Yao și Shun au fost doi împărați dintre cele mai vechi povești ale Chinei. Timp de peste două milenii, savanții chinezi din toate vremurile au vorbit și vorbesc mereu de acești doi, care marchează începutul istoriei antice a Chinei. În poveștile și consemnările istorice din China, cele legate de Yao și Shun ocupă un loc important, care au avut o mare influență asupra culturii tradiționale chineze. În ediția de azi a rubricii Cultura chineză, vă facem cunoștință cu aceste două personaje.
Yao a fost principele unui trib din ultima perioadă a societății primitive a Chinei. Se spune în povești că Yao a fost urmașul împăratului Huangdi care este considerat drept strămoșul națiunii chineze. Yao a fost înțelept și inimos, fiind respectat de populație. La 16 ani a fost desemnat în funcția de șef al unui trib ce trăia în localitatea Baoding, provincia Hebei de astăzi. El a unit triburile din localiltate, a respins invaziile străine și a fost numit ulterior împăratul Yao.
Împăratul Yao a acordat o atenție deosebită dezvoltării agriculturii, a acționat pentru coordonarea raporturilor între diferite triburi. El a creat un sistem social din prima civilizație a națiunii chineze, triburile primitive trecându-se la primele formațiuni statale. A perfecționat sistemul de aranjamente de familie și rudenie, stabilind ca între familii de neam nu se pot căsători. Împăratul Yao a împărțit țara în 9 districte și a trimis demnitari să domnească, astfel că toate localitățile s-au dezvoltat în mod echilibrat, armonios și oamenii aveau un trai liniștit.
Împăratul Yao a domnit timp de 70 de ani. La desemnarea moștenitorului său, el a adoptat o strategie de alegere în funcție de calități, cerând demnitarilor să desemneze persoane cu calități nobile. Astfel, a fost ales din rândul țăranilor săraci un om pe nume de Shun care întrunea toate calitățile necesare. După 3 ani de analiză, Yao i-a cedat tronul.
După ce Shun a urcat pe tron, a moștenit și dezvoltat politica democrației, elaborând reguli de politețe și codul penal, a numit o serie de demnitari care să conducă afacerile politice, economice, juridice și în domeniul educației, meșteșugăria și muzica, dar a elaborat totodată și metodele de examinare pentru demnitari.
Shun a acționat pentru dezvoltarea producției, pentru săparea puțurilor și a canalelor de irigație, a îmmănuncheat persoanele talentate. În perioada domniei sale, agricultura și tehnica industrială au cunoscut o puternică dezvoltare. În administrarea treburilor statului, Shun a procedat la educație prin comportament personal și moral, a încercat atât bucuriile, cât și necazurile înpreună cu populația. În epoca împăratului Shun, poporul era politicos și avea o viață materială și spirituală mulțumitoare. Era așadar o perioadă prosperă pe plan politic, economic și artistic. În ce privește alegerea moștenitorului, Shun a pus pe primul plan calitățile persoanle, la fel ca predecesorul său Yao, și i-a cedat tronul lui Yu, care a avut merite deosebite în efectuarea unor lucrări hidrotehnice.
În istoria milenară a feudalismului chinez, tronul era moștenit de fiul împăratului. Dar Yao și Shun nu au cedat tronul urmașilor lor, ci persoanelor cu calitățile deosebite. De mii de ani, maniera celor doi împărați de a alege moștenitori în funcție de calitățile morale a fost apreciat din generație în generație. Numeroase povești și basme despre Yao și Shun constituie importante materiale pentru cercetarea culturii străvechi a Chinei.
Cu aceasta am încheiat ediția de azi a rubricii Cultura chineză. Realizatorul și prezentatorul Luo Dongquan vă mulțumește pentru atenție.
|