Prima ediţie a jocurilor olimpice moderne s-a organizat în 1896 la Atena. În perioada de început aproape nu se găsea în acest eveniment sportiv niciun element tehnico-ştiinţific. Înainte de anii '50, tehnologiile noilor materiale au adus sportivilor un nivel de confort şi o energie fără precedent. Costumele sportivilor s-au transformat într-un nou sistem mai lejer, mai confortabil şi mai favorabil sportului. De pildă, la jocurile olimpice din 1936 de la Berlin, îmbrăcămintea purtată de sportivi nu era foarte diferită de cea folosită astăzi. Oamenii au început să recurgă la mijloace tehnologice pentru a impulsiona dezvoltarea sportului olimpic şi îmbunătăţirea performanţei sportivilor.

A fost un fenomen interesant în evoluţia probei de săritură cu prăjina. După ce prăjina din lemn a fost înlocuit cu cea din bambus şi din metal, performanţele sportivilor s-au îmbunătăţit vizibil. Şi după descoperirea prăjinelor din fibră de sticlă şi din fibră de carbon s-a înregistrat un nou salt în ce priveşte performanţele. Numai în anul 1963, anul începerii folosirii prăjinei din fibră de sticlă, creşterea înălţimii săriturilor din acel an a fost mai mare decât toate îmbunătăţirile de perfomanţă înregistrate în ultimii 20 de ani. În anul 2000, utilizarea prăjinei din fibră de carbon a dus la performanţe de peste 5,8m. Tehnologiile au întărit rezistenţa şi elasticitatea, au redus greutatea prăjinei şi au ajutat sportivii să atingă noi cote de performanţă.

După cel de-al doilea război mondial ştiinţa şi tehnicile au cunoscut o dezvoltare ultrarapidă pe plan mondial. Jocurile olimpice au început să folosească pe toate planurile rezultatele tehnologiei moderne, în special unele tehnologii de vârf precum cea electronică pentru măsurarea distanţei şi tehnologia media.

Înainte de anul 1912, timpii alergare erau cronometraţi manual. La olimpiada de la Stockholm din 1912 s-a folosit pentru prima dată cronometrul electronic şi aparatul de filmat la linia de sosire, precizia cronometrării îmbunătăţindu-se substanţial. În anul 1964 s-a întrebuinţat în premieră în întrecerile olimpice sistemul electronic de cronometrare. În prezent, dispozitivele laser montate la ambele capete ale pistei pot măsura rapid viteza şi acceleraţia fiecărui sportiv. De asemenea, camerele video de mare viteză instalate la linia de sosire pot înregistra clar scenele de sprint şi trecerea liniei de către sportivi, putând fi observate diferenţe de o miime de secundă.

Îmbunătăţirea continuă a tehnologiilor de cronometrare şi măsurare a distanţei în atletism a favorizat concurenţa corectă. Totodată, dezvoltarea rapidă a tehnologiei media a dat un mare imbold dezvoltării pe plan global a sportului olimpic modern. În urmă cu 44 de ani întrecerile olimpice au fost transmise pentru prima dată la televizor prin intermediul sateliţilor de comunicaţii. În prezent putem să urmărim acasă, la televizorul digital de înaltă definiţie sau pe Internet, jocurile olimpice.

A fost un experiment. Jesse Owens, fost atlet american renumit, a câştigat la olimpiada de la Berlin din 1936 medalii de aur la probele de 100 m şi 200 m şi la săritura în lungime. Potrivit experţilor, dacă el ar fi încălţat cei mai buni pantofi de sport de astăzi şi ar participa la întrecerile desfăşurate pe pistele de alergare acoperite cu cauciuc sintetic, performanţa sa ar fi superioară actualului record mondial.

O companie germană a inventat un tip de pantofi inteligenţi echipaţi cu cipuri de calculatoare, minimotoare, senzori, baterii etc. Senzorul din toc poate citi 20.000 date pe secundă, cipul poate face 10.000 calcule pe secundă şi minimotorul poate regla în timp real puterea de amortizare a branţurilor pentru a adapta greutatea, paşii şi diferitele mişcări dintr-un mediu sportiv special ale purtătorului de pantofi. Se estimează că pantofii de acest tip vor contribui la îmbunătăţirea performanţei sportivilor şi creşterea confortului beneficiarilor obişnuiţi.

Pentru a pregăti mai mulţi sportivi talentaţi, un institut de cercetare nipon are un proiect de găsire a genelor comune ale sportivilor talentaţi. Programul codificat „sita genelor" cuprinde două părţi: descoperirea genelor strâns legate de capacitatea sportivă şi fondarea băncii de gene ale campionilor niponi.

Evoluţia jocurilor olimpice moderne nu poate fi detaşată de progresul şi folosirea tehnologiilor. Ştiinţa şi tehnologiile au acordat olimpiadei moderne o înfăţişare cu totul nouă.