Spectacolul se bazează pe binecunoscuta piesă „Yuan ye" (Câmpia), scrisă de dramaturgul Cao Yu (1910-1996) şi a cunoscut mai mult de 200 de reprezentaţii în doi-trei ani. Shen Tiemei, care deţine rolul principal, se bucură de o largă popularitate mulţumită acestui spectacol. Totuşi femeia de 41 de ani evocă mai curând momentele când era gata să abandoneze decât succesul actual.

„Jumătate din mine voia să abandonez, pe câtă vreme cealaltă jumătate, asemeni unei mingi ţâşnind în sus după ce a fost izbită de pământ, îmi spunea hotărât să continui. Ştiu că opera poate exista fără mine, dar eu nu pot trăi fără ea", spunea cea menţionată.

Operele în stil chuanju au apărut în Sichuan la începutul dinastiei Qing (1644-1911). Provincia era o destinaţie a populaţiei migrante, care şi-a adus şi spectacolele ei tradiţionale de operă. Acestea s-au amestecat cu stilurile locale formând ceea ce cunoaştem astăzi drept opere chuanju. Acestea se puteau asculta în Sichuan, Yunnan şi Guizhou. Costumaţia şi personajele nu se deosebesc de acelea din operele în stil Beijing. Dar subiectele au în centru mai curând oameni de rând decât figuri regale.

Pare că actriţa a ales opera chuanju drept mod de viaţă. Este o prezenţă uluitoare pe scenă. În viaţa din afara podiumului te întâlneşti cu o femeie atrăgătoare, suplă, cu ten uşor întunecat, de statură medie, având puţine trăsături în comun cu personajul care a făcut-o cunoscută multora. Când vorbeşte despre opera ei favorită, se animează şi ochii încep să-i strălucească. A primit în 1988 şi în 2000 cel mai înalt premiu acordat în China interpreţilor de operă.

Shen mărturiseşte că iniţial nu-i plăcea opera chuanju. Pe când avea doar 5 ani, a început să înveţe despre opera în stil Beijing, influenţată de tatăl ei, cântăreţ renumit de asemenea opere. Fata considera că opera stil Beijing este un gen clasic elegant, în vreme ce stilul chuanju i se părea învechit şi zgomotos. Niciodată pe atunci n-a vrut să asiste la spectacole chuanju, în care juca mama ei, şi ea actriţă. Totuşi a fost recrutată pentru opera în stil chuanju şi a descoperit un tezaur cultural cu o istorie de mai bine de 300 de ani.

După lungi perioade de eforturi a început să primească rolurile principale în asemenea spectacole. Acum este susţinătoarea instituirii de cursuri universitare de chuanju pentru prezervarea tradiţiei. Totodată s-a angajat în modernizarea genului, integrând elemente moderne în sperctacolul tradiţional. Se luptă să-i lămurască pe sceptici că o formă locală de artă poate fi în egală măsură o creaţie de înalt nivel.

„Arta tradiţională chinezească este un amestec armonios de literatură, muzică, acrobaţie şi alte elemente artistice", explică ea.

Conştientă fiind că cele mai multe forme de spectacole cu opere tradiţionale se răresc, artista susţine energic reîntinerirea operei chuanju. Ceea ce o îngrijorează cel mai mult este dificultatea de a găsi noi talente gata să se dedice acestui gen, recunoscând în acelaşi timp că este nevoie de ani de eforturi susţinute pentru a deveni un interpret de calitate.

Cum faima nu este însoţită în acest caz de bogăţie, subscriem la o observaţie a lui Shen Tiemei:

„Pare că ochii ţării sunt pe antichităţi. Mă întreb de ce atât de puţinor oameni le pasă de (spectacolele de) operă, care este şi ea un fel de antichitate. Arta este transmisă oral. Dacă nu ne ocupăm cum se cuvine de ea, ar putea dispărea pentru totdeauna."

Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă pese o săptămână la aceeaşi rubrică.