Nu s-a dat bătut şi a creat alte 88 de picturi.

S-a născut în 1920 în familia unor literaţi. A studiat pictura chinezească tradiţională în tuş încă de pe când avea 6 ani. Mai multe serii de picturi cu tematică unitară, peisaje pline de poezie, realizate de-a lungul vremii se bucură de aprecieri unanime ale publicului şi specialiştilor, deşi modul în care aplică culorile este în contrast total cu tradiţia chinezească.

Pictorul aparţine generaţiei de artişti care au studiat în Japonia în prima parte a secolului trecut. Revenit în China, a continuat studiul a 3 discipline pe care el le consideră inseparabile: pictura, caligrafia şi literatura.

„Sunt foarte încăpăţânat şi conservator", admite Hao. „Iubesc vechile tradiţii ale Beijingului şi manierele complexe şi pline de umor ale locuitorilor. Poate sunt prea nostalgic."

Toate picturile sale din recenta serie înfăţişează minuţios, în detaliu, ceea ce reprezintă pentru el unicitatea vieţii de la Beijing.

„Fiecare tablou comunică cu spectatorii în propria sa limbă. Nu-mi plac exagerările ori tehnicile picturale care-i derutează pe oameni", susţine el neclintit.

Deşi maniera sa coloristică nu este cea tradiţională, pictorul nu aderă la viziunile abstracte occidentale. Aşa cum menţionam, ochiul să reţine detaliile ca o lentilă foto. La faţa locului face schiţe, iar detaliile prind viaţă mai târziu, explica fiica artistului.

Abordarea fotografică n-ar trebui să fie surprinzătoare. Hao Xiaoshi este autorul primului aparat fotografic chinezesc în anii 50 ai secolului trecut.

A început să lucreze în 1940 ca fotograf pentru un ziar. După un deceniu şi-a pus împreună cu alţi fotografi problema realizării unui aparat foto indigen. Şi a făcut tot posibilul ca să iasă un lucru bun. A studiat optica, precum şi alcătuirea în detaliu a faimoaselor aparate Leica. Primul aparat chinezesc de fotografiat a fost produs în 1956 şi primul cu adevărat performant, cu procesor, un deceniu mai târziu. Artistul mărturiseşte că a fost foarte agitat când acesta din urmă a fost trimis pentru testări (un milion de poze!) şi cât de uşurat s-a simţit după aprobarea intrării în producţie a dispozitivului.

S-a retras după mai bine de 30 de ani (în 1982) din cercetarea pentru producţia aparatelor foto. Dar n-a încetat să muncească. A fost numit profesor de pictură chinezească tradiţională, caligrafie şi identificarea ceramicii vechi la Centrul Internaţional de Învăţământ Beijing. Avea între învăţăcei ambasadori, consilieri, afacerişti din diverse ţări. Arată că trebuia să se pregătească meticulos pentru lecţii, căci „o mică greşeală putea duce la o interpretare eronată a culturii chineze."

Punctul comun între pasiunea pentru aparatele de fotografiat şi pentru pictură este reprezentat de impulsul de a comunica cu semenii săi.

„Pictezi ceva ca să fie privit de oameni şi faci pentru ei un aparat foto ca să-şi construiască propriile imagini. Interacţiunea cu oamenii este subtilă, dar reală", susţine el.

Artistul petrece mai mult de 10 ore zilnic în faţa şevaletului cu penelul în mână, conştient fiind că fiecare zi trebuie folosită din plin ca să poată da cât mai mult din el în cursa cu timpul. Zâmbind, Hao şi-a exprimat speranţa să deschidă o nouă expoziţie la Beijing când va avea 99 de ani. Poate vom avea şansa să-i admirăm noile creaţii.

Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă peste o săptămână la aceeaşi rubrică.